Ce nu se schimbă

Pare că totul se schimbă. Se schimbă moda - și nu vă gândiți doar la cea vestimentară. Se schimbă mentalitățile.

Și sistemele social-politice ale unor țări. Ba chiar și numele unora. În 1989, în timp ce cădea sistemul comunist în Europa, Birmania devenea Myanmar, iar în 1997 Zair era rebotezat Republica Democratică Congo.

Se destramă imperii și state federative: Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman și Imperiul Rus la sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918, Iugoslavia începând cu 1991, URSS tot în 1991.

Se contrazic ori se nuanțează teorii științifice. Până în 1820-1830, dreptele paralele nu se întâlneau niciodată, asta era definiția lor. De la János Bolyai și Nikolai Lobacevski încoace nu mai e valabil. Iar adevărurile fizicii cuantice sunt atât de disputate încât există interpretări ale lor.

Se schimbă frecvent o parte dintre indicațiile dieteticienilor și chiar ale medicilor. Până nu demult, ouăle erau interzise celor cu probleme de colesterol. Ulterior, s-a descoperit că la 70% dintre oameni ouăle nu cresc deloc colesterolul din sânge, iar la restul de 30% îl cresc foarte puțin.

Se schimbă tot timpul legile. Și, desigur, legiuitorii, ca și, în general, ocupanții tuturor posturilor de decizie. E un proces firesc, democratic și adaptat vremurilor, ele însele în schimbare permanentă, dar când te uiți în urmă și constați, de pildă, că în 36 de ani România a avut 30 de miniștri ai educației - minister care, de altfel, și-a schimbat de mai multe ori numele: al Învățământului, al Educației și Cercetării, al Educației, Cercetării și Tineretului - nu poți să nu te-ntrebi ce rezultate se aș­teap­tă să aibă acest domeniu esen­țial.

Valabil și pentru alte sectoare vitale, căci am avut Ministerul Economiei Naționale, apoi al Economiei și Finanțelor, al Industriei și Co­mer­țului, al Economiei și Comer­țu­lui, al Economiei (uneori incluzând Finanțe, Energie sau Mediul de Afaceri), al Economiei, Antreprenoriatului și Turismului...

Se schimbă fața orașelor și satelor. Pe alocuri în bine, pe alocuri discutabil.

Se schimbă, evident, preferințele muzicale, literare, teatrale, cinematografice ale diverselor categorii de public, inclusiv preferința de a nu citi cărți, a nu merge la teatru sau la concerte simfonice.

Se schimbă permanent și foarte mult stilul de viață al multora dintre noi, în special al celor mai tineri dintre noi. O vorbă de duh zice că, pe când eram noi copii, mamele strigau: „Mai intrați odată în casă!”, iar acum se roagă: „Mai ieșiți odată afară!”

N-aș vrea să fiu înțeles greșit: majoritatea schimbărilor sunt spre bine și trăim incomparabil mai bine ca înainte.

Dar oamenii au nevoie și de stabilitate. Să nu se schimbe chiar totul!

Și nu se schimbă chiar totul. Ceea ce nu se schimbă este credința în Dumnezeu. Și asta, desigur, în primul rând pentru că Dumnezeu nu Se schimbă. Dar nu se schimbă nici rânduielile Bisericii, nici tradiţiile - așa asaltate cum sunt de modernitate. Biserica Ortodoxă Română s-a adaptat la modernitate atât cât era firesc și atât cât se cuvine, fiind pe larg prezentă în mediul online și în mass media și folosește toate cuceririle tehnologiei. Dar Sfânta Scriptură e dublată de Sfânta Tradiție. Care nu are nici un motiv să se schimbe ca să fie - cum? mai „bazată”? mai „epică”?, mai „up to date”?

Din fericire, nu e cazul. Din fericire, nici credința, nici rânduielile eclesiastice nu se schimbă. Contăm pe stabilitatea lor!