Comunicarea în mileniul 3

Comunicarea, azi, este foarte departe nu de ceea ce era acum câteva mii de ani, ci chiar de situația din urmă cu câteva zeci de ani! Dacă primul calculator a funcționat în 1945 și primul PC a fost lansat în 1981, internetul funcționează din 1982. Azi are 4,66 miliarde de utilizatori activi...

Telefonia mobilă a fost pusă la punct la mijlocul anilor 1950. În 2021 existau 15 miliarde de aparate, cu 1 miliard mai multe decât în anul precedent, deci e de așteptat ca anul acesta numărul lor să fie dublu celui al pământenilor...

În fine, televiziunea - ca să ne oprim doar la principalele trei mijloace de comunicare actuale - își va serba centenarul în 2028, când va avea peste 6 miliarde de tele­spectatori (azi are 5,4).

Acestea sunt, desigur, vești bune. Dar comunicarea nu este doar despre cât, ci și despre cum. Aici, veștile sunt amestecate...

Este indiscutabil pozitiv faptul că poți afla practic orice despre orice în câteva secunde, „cu un singur click”, cum spun reclamele - de la știri de ultimă oră la istorie, geografie, arte, cultură, spiritualitate sau... istoria comunicării. Și este de asemenea pozitiv că poți comunica rapid, inclusiv prin rețelele de socializare, problemele care te frământă sau te pasionează, poți pune întrebări și să primești răspunsuri utile etc.

Nu în ultimul rând, este foarte important că aceste lucruri nu înseamnă doar cuvinte, ci și imagini. Poți admira (acum și în tururi virtuale la 360 de grade!) exponatele dintr-un muzeu în care cine știe dacă vei ajunge vreodată, peisaje și animale exotice, spectaculoase realizări arhitectonice și inginerești, poți „călători” oriunde în lume, și anume fără să plătești transportul, cazarea, mâncarea și biletele de acces!

Din păcate, exhaustivitatea nu este dublată de o la fel de bună selectivitate. În primul rând, tocmai puterea extraordinară a actualelor rețele de comunicare i-a pus în priză pe marii manipulatori, care lansează și distribuie, cu scopuri precise, știri false, menite să-i determine pe oameni să facă sau să nu facă anumite lucruri. Pe locul doi ar veni mesajele publicitare (explicite sau subliminale) care încearcă să creeze nevoi. Iar pe locul trei, farsorii, cei care se amuză să inventeze și să păcălească.

Dar nu e numai atât. Nu e doar cu intenție. Multe informații sunt false ori deformate din motive de surse dubioase, traduceri greșite, incompetență, credulitate, zvonuri („am auzit că...”), prejudecăți. O parte dintre acestea sunt benigne - nu-i așa grav dacă o vedetă din showbiz și-a luat o pisică și un site scrie „pe surse” că și-a luat un cățel -, dar, din păcate, altele sunt nocive. Cum ar fi faptul că există oameni care urmează tratamente medicale primite de la prieteni de reţea fără nici o pregătire de specialitate. Sau că alţii îşi formează despre religie, credinţă şi Biserică o imagine construită de tabloide.

Câteva întrebări se impun: Cum să te descurci prin hățișurile acestei comunicări explozive? Cum să alegi grâul de neghină? Cum să iei din internet ceea ce este corect și important și să ocolești știrile false și comentariile aberante?

Răspunsurile sunt simple, dar presupun întâi dorința de-a nu te lăsa manipulat și apoi un efort susținut în acest scop. Cheia selec­tivității este discernământul, iar acesta se bazează pe educație, cultură, inteli­gență și, desigur, expe­riența personală.