Crucea cerească din bradul de Crăciun

Răsună pretutindeni în aceste zile forfota pregătirilor de sărbătoare. Moșul cu plete și barbă de nea, înveșmântat în alb și roșu, străbate planeta de la nord la sud, în lung și în lat, ca să aducă daruri pentru cei mari și pentru cei mici. Într-o lume în care bătrânețea nu mai reprezintă o oportunitate, Moș Crăciun repară imaginea prin generozitate, dovedind tuturor utilitatea sa socială. Prezent la spectacolele din școli și grădinițe, chiar sub formă "autentică", se fotografiază alături de copiii cuminți, împreună cu părinți și bunici.

Dar în ce loc nu vine el acum, să aducă bucuria darului? Ochiul neobosit al camerelor de luat vederi nu-i mai îngăduie discreția de altădată. Într-o piață spaniolă, mii de "moș-crăciuni" se întrec într-un cros tineresc al generozității, la Craiova "ciclo-moșii", din lipsă de zăpadă, s-au lansat pe două roți într-o competiție cu finalitate caritabilă. Se pare totuși că mediatizarea intensă a agendei lui Moș Crăciun i-a făcut așa de curioși pe copii, încât sondajele de sezon arată că a scăzut mult încrederea acestora în existența reală a personajului.

Rețelele de telefonie și cele de socializare s-au încălzit în plină iarnă septentrională sub apăsarea mesajelor de felicitare, scrise în toate limbile pământului, pe fondul sonor al cântecelor de sărbători din toate colțurile lumii, adesea standardizate în pragmaticul "Merry Christmas!". "Magia" trepidantă a sărbătorii riscă adesea să acopere sensul profund al Crăciunului cu ofertele promoționale din supermarketuri și cu mesajele publicitare strecurate sub veșmântul de veselie al colindelor tradiționale, cântate de toată lumea. Dar, odată cu învelișul savuros și multicolor al culturii populare, avem nevoie să transmitem și să primim, cu fiecare generație, Tradiția sfântă a Bisericii, sădită ca un pom al vieții la izvoarele Scripturii. Altminteri, riscăm să ne mulțumim cu ghirlandele și dulciurile de pe ramuri și să uităm suportul, bradul în sine.

În multe case, bradul împodobit are la vârf imaginea stelei de la Betleem, cu razele sub formă de cruce. Prin minunea și unicitatea ei, Nașterea Domnului este o bucurie de negrăit. Însă această bucurie mare și sfântă răsărită la Betleem prevestește lumina Crucii de pe Golgota. Prima zi de Crăciun ne înalță cu totul în bucuria cerească: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Luca 2, 14). Dar apoi Pruncul și mama Sa, Sfânta Fecioară Maria, împreună cu dreptul Iosif, ocrotiți de îngerul Domnului, sunt nevoiți să ia calea străinătății sub amenințarea cruzimii regelui Irod. În a treia zi de Crăciun facem pomenirea Sfântului Arhidiacon Ștefan, începătorul martirilor creștinătății.

Biserica este senină și realistă când ne arată că voințele oamenilor nu se armonizează întotdeauna cu voia lui Dumnezeu. Ceasurile pământenilor manifestă uneori tendința de a se abate de la orologiul cerului. Și acum, ca și atunci, sunt oameni care caută "steaua", semnul divin, și "Pruncul înfășat, culcat în iesle" (Luca 2, 12). Atunci, ca și acum, alți oameni își urmează inflexibili iluziile - ambițiile și planurile egoiste de putere. Ura față de rivalii puternici, nepăsarea față de cei slabi, închiderea în cercul strâmt al intereselor imediate au bântuit mereu viața terestră. Dar Nașterea Domnului, Răsăritul cel de Sus, este și va fi mereu șansa de a ne ghida după Stea, de a face corecțiile necesare traiectoriei noastre prin această lume, de a ne îndrepta corăbiile în direcția cea bună.

Dumnezeu să ne dăruiască tuturor Crăciun fericit și un An Nou binecuvântat!