De cum intru într-o biserică ortodoxă, ochii mi se așează pe icoanele din catapeteasmă și din fața ei: cele de hram, cele praznicale, icoanele obișnuite. Apoi mă uit, instinctiv, după candele și lumina lor,
Cuvioasei Maicii noastre Parascheva
O, tu copilă sfântă, de Sus având chemare
Prin Domnul ce-ndeamnă la milă și răbdare,
Tu ai răspuns cuminte - deplin încrezătoare:
A Ta sunt, Doamne, iată, mă pune la-ncercare!
Ți-ai părăsit atuncea și casa și părinții
Fără să uiți ce spus-au duhovnicii și sfinții
Cu vieți în nevoință și gânduri grăitoare:
Fii oamenilor sprijin, pururi folositoare.
În scurta ta viață, veșmântul trecător
Schimbatu-l-ai cu straiul ceresc, nepieritor
În feciorie tandră trecând prin astă lume,
Prin post și rugăciune sfințit-ai al tău nume.
Dorindu-ți mire sacru doar pe Iisus Hristos
O, Sfântă Parascheva! O, suflet luminos!
Prin moarte sigilat-ai logodna cu Iisus
Lăsând țărânii trupul, ’nălțând sufletul Sus.
Trup - moaște preacurate, voit-a Dumnezeu
Din Epivata sfântă în Iași - pământul meu
Să-și doarmă somnul veșnic, sub semnul cel ceresc
Veghind să ocrotească poporul creștinesc.



.jpg)