Denia Acatistului Bunei Vestiri

A doua Denie din Postul Sfintelor Paşti se oficiază în această zi şi este închinată Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă de seară este Utrenia sâmbetei din a cincea săptămână a Sfântului şi Marelui Post, când „se prăznuieşte Imnul Acatist al Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria”, pe care creştinii ortodocşi o cinstesc cântându-i imn de laudă: „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.

Acest Imn Acatist este primul redactat în istoria Bisericii în timpul domniei împăratului bizantin Heraclius I (610-641), când Constantinopolul a fost asediat de perşi şi avari, la 7 august 626. A fost un atac conjugat al celor două grupuri de invadatori ai statului bizantin, în timp ce împăratul conducea armata imperială în luptele din Orient. Oraşul imperial era lipsit de apărare, oferită de trupele de elită bizantine.

Sinaxarul din Triod ne relatează că împăratul Heraclius a plecat cu corăbiile prin Marea Neagră şi a intrat în teritoriul persan şi învinge pe Cosroe, regele Persiei. În acest timp, avarii au profitat de situaţie şi au atacat Constantinopolul. Din partea asiatică a venit şi un atac de la unele trupe persane. Alături de avari au fost şi numeroși slavi aliați ai lor. În faţa acestei ameninţări, Patriarhul Serghie al Constantinopolului alături de eparhul oraşului imperial Bonos i-au mobilizat pe bizantini pentru a apăra cetatea Maicii Domnului.

Patriarhul Ecumenic a alcătuit Imnul Acatist închinat Sfintei Fecioare Maria, pe care poporul bizantin l-a rostit cerând ajutorul Născătoarei de Dumnezeu. „Patriarhul, purtând împreună cu tot poporul dumnezeiasca icoană a Maicii Domnului, mergea împrejurul cetăţii, pe deasupra zidurilor. Iar când Sarvar dinspre răsărit şi Hagan dinspre apus au început să asedieze cetatea, Patriarhul umbla pe deasupra zidurilor cetăţii, purtând icoana cea nefăcută de mână a lui Hristos şi cinstitele şi de viaţă făcătoarele lemne ale Crucii.”

Mobilizarea exemplară a populaţiei Capitalei imperiale, mai ales ajutorul minunat al Maicii Domnului, a adus ocrotire Constantinopolului, bizantinii au repurtat o mare victorie în faţa acestor forţe net superioare. Triodul ne spune că, „spre pomenirea acestei biruinţe şi a minunii acesteia mai presus de fire, Biserica a rânduit să se afie­­rosească Maicii Domnului această sărbătoare. L-au numit acatist pentru că întreg poporul şi clerul Constantinopolului au cântat atunci acest imn stând în picioare”.

În timp, sărbătorirea acestei victorii în data de 7 august s-a transferat în sâmbăta din Săptămâna a 5-a din Postul Mare, adăugându-se şi victoriile bizantine asupra asediatorilor arabi ai Constantinopolului din anii 674-678 şi 717-718. Toate aceste victorii fiind considerate minuni ale Maicii Domnului, fără ajutorul ei bizantinii considerând că nu ar fi putut obţine aceste triumfuri militare.

Sinaxarul subliniază în acest sens: „Prăznuim sărbătoarea de astăzi pentru toate aceste minuni mai presus de fire ale Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Se numeşte acatist pentru că întreg poporul a cântat în noaptea aceea Imnul Maicii Cuvântului stând în picioare şi pentru că la toate celelalte icoase obişnuim să şedem, în timp ce icoasele acestea ale Maicii lui Dumnezeu le ascultăm toţi în picioare”.

Deci şi noi, în această seară, vom cânta stând în picioare Imnul Acatist închinat Bunei Vestiri şi vom asculta textul sinaxarului care ne va relata cele trei victorii minunate ale bizantinilor obținute cu ajutorul Maicii Domnului.

După cum ne spune părintele Makarios Simonopetritul, „pe lângă Acatistul însuşi, slujba din sâmbăta Săptămânii a 5-a a Postului Mare a preluat numeroase elemente din cea a Bunei Vestiri”. Acest lucru s-a întâmplat pentru a da celebrării acestei sâmbete „întreaga sa strălucire” şi a sublinia legătura Acatistului cu praznicul Bunei Vestiri.

Legat de împărţirea Imnului Acatist, monahul aghiorit precizează că se împarte în două părţi distincte: „prima e o reprezentare dramatică a Evangheliei”, iar a doua este „o meditaţie asupra consecinţelor spirituale ale Întrupării Domnului” (Triodul explicat).

Denia din această seară urmează structura slujbei Utreniei, iar în cadrul ei este integrat Acatistul Bunei Vestiri. Prin citirea lui noi o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria şi ne rugăm ei să ne ocrotească şi pe noi la fel cum a făcut-o cu locuitorii Bizanţului.

Mai ales în vremurile acestea tulburi în care războiul a devenit, din păcate, un fapt cotidian, avem mare nevoie de ajutorul Maicii Domnului pentru a feri neamul nostru de primejdii şi vrăjmaşi, mai ales de dezas­trul adus de război societăţii noastre creştine.

De aceea şi noi ne rugăm Măicuţei Sfinte să ne fie „zid de apărare” în faţa vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi prin ajutorul ei să fim „izbăviţi din orice ispită” pentru a dobândi mântuirea. Şi cu toţii să-i cântăm astăzi la Denie: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.