Dreptatea și pacea

Una dintre apoftegmele avvei Pimen pare a se așeza în mod natural în continuarea Predicii de pe munte a Domnului. Avvei Isaac, bătrânul Pimen i-a zis: „Dă jos o parte din dreptatea ta și vei avea pace în toate puținele zile ale vieții”. Privirea lucidă a călugărului înțelege că multe dintre conflictele care afectează relațiile dintre oameni au în vedere tocmai concertarea tuturor pe dreptatea proprie. Obsesiv, fiecare este închis în propria perspectivă asupra lucrurilor, în propria sa viziune despre dreptate. 

Este oare rău să cauți dreptatea? Nu mai departe, în Psalmi, dreptatea este o temă recurentă. Dumnezeu este drept, omul se află într-o permanentă căutare a dreptății pentru sine și pentru ceilalți. Lumea suferă de pe urma nedrep­tăților, în zonele de conflict se caută „pacea cu dreptate”. Există, așadar, peste tot o sete după dreptate și în același timp pentru pace. Cele două sunt corelative, iar legătura dintre ele a surprins-o avva Pimen în modul său propriu. 

Când bătrânul zice să dai jos sau să ușurezi „dreptatea ta”, devine limpede că nu vorbește despre dreptate în general, că nu invită la rău, la nedreptate, ci dimpotrivă. „Dreptatea ta” nu este niciodată dreptatea lui Dumnezeu ori, pur și simplu, Dreptatea însăși. S-ar putea foarte bine ca dreptatea ta să fie piedică împotrivă Drep­tă­ții și sursă de tulburare. În con­diția umană, căzută, peste ochii tuturor este așezat un văl gros, opacizat și mai tare de mândrie și de centrarea pe sine. În acest context, dreptățile noastre, luate laolaltă, sunt divergente, contradictorii și lupta pentru dreptate se arată a fi doar o luptă pentru afirmare egoistă. Într-un asemenea context vine cuvântul avvei Pimen, care spune că pentru a avea acces la Dreptate e nevoie să dai jos o parte din dreptatea ta. Adică trebuie să dobândești libertate față de propria ta perspectivă, care este inevitabil una incompletă și, din cauza aceasta, te poate bloca și ține departe de adevăr. Abia în clipa în care vei reuși să faci o asemenea mișcare de renunțare la sine, vei putea să dobândești pacea, care este consecința dreptății și a adevărului. 

În același timp, avva Pimen propune în această apoftegmă un troc. Renunță puțin la dreptatea ta (care, totuși, în anumite condiții s-ar putea să fie identică, să se suprapună peste Dreptate) și vei primi în schimb pace. Zilele vieții unui om sunt puține. Privite în perspectivă, înspre viitor, cu toată incertitudinea lor, ele pot părea a fi multe. Retrospectiv se dovedesc, însă, a trece ca un fum, rapid și fără prea multă consistență. Puse în balanță dreptatea și pacea, talerul păcii atârnă mai greu. Merită, deci, să renunți puțin la dreptatea ta pentru a obține pacea care, strălucind, luminează viața ta și a celor din jur.