Educaţie şi integrare: Impactul tehnologiilor actuale asupra personalităţii tinerilor

Universul tehnologic actual are menirea de a reconfigura profilul spiritual al tânărului contemporan. Probabil că dintotdeauna fiinţa în formare a fost mai sensibilă la nou, şi-a apropiat mai repede şi mai profund ceea ce ştiinţa sau tehnica au pus la dispoziţie. Dar cum şi acestea din urmă cunosc dezvoltări mai lente sau mai bruşte, tot la fel şi impactul lor asupra personalităţii tinerilor au fost variate.

Pe lângă ineditul constructelor puse la dispoziţie şi care, unele dintre ele - s-o spunem direct - „picau“ pe un orizont de aşteptare demult format, fiind tematizări ale imaginarului ficţional mai vechi sau mai nou (telefonul mobil, ordinatorul, conexiunea internet, combinaţii media-digitale de tot felul etc.), acestea impun noi reprezentări sau ritmicităţi interne, noi modalităţi de raportare la cunoaştere, la sine şi la alţii. Gradul de absorbţie a acestora la nivelul tinerilor este sensibil mai mare, comparativ cu restul populaţiei. Acest fapt este explicabil, pe de o parte, permisivităţii şi receptivităţii tinerilor faţă de ceea ce este nou, iar, pe de altă parte, coextensivităţii imaginative şi identificării care se realizează între tânăr şi „puterea“ (efectivă sau simbolică) purtată de „maşină“.

Apariţia unui construct nou afectează într-un fel stabilitatea intrapsihică, panoplia abilităţilor şi comportamentelor, ţesute în jurul caracteristicilor purtate de acel instrument. Aparatul clasic de fotografiat, de pildă, presupunea formarea unor abilităţi de manevrare, de calcul, de focalizare, de încadrare, de temporizare etc. în acord cu anumite date tehnice. Plus abilităţile legate de chimia de laborator de după (cât timp să faci expunerea, cât timp să ţii hârtia într-o anumită substanţă). Oricum, acestea erau mult mai „naturale“, mai adaptate modului uman de a fi, mai în prelungirea unor abilităţi motrice sau mentale de aceeaşi factură.

Fotografierea digitală „ignoră“ o serie de capacităţi ale omului (preluate, între timp, de aparat), antrenând altele noi, aflate în discontinuitate sau răspăr cu cele vechi (re-cadrarea, adăugarea de efecte speciale, inserarea „pps-uri“ etc.).

În general, orice produs de natură tehnică reorganizează ţesutul aptitudinal-comportamental al persoanei, ordonează solicitările în plan psihic, impunând o anumită stabilizare până ce apare un nou produs cu alte solicitări. Dacă ritmicitatea apariţiei de noi repere tehnice este prea mare, fiinţa intră într-o stare de stres adaptativ, cu reverberaţii negative şi asupra altor paliere ale conduitei persoanei. Pe de o parte, noul produs tehnic trebuie să se bazeze pe cât mai mulţi algoritmi procedurali ai lanţului de produse anterioare, să nu presupună „rupturi“ comportamentale, manevre inversate care cer procese de dezvăţare (de pildă, construirea de marşariere la autovehicule prin deplasarea manetei în faţă, şi nu înapoi, cum deja ne-am obişnuit).

Poate că cea mai mare calitate a unui produs tehnic este să menţină sau chiar să adâncească umanitatea din noi, să nu ne altereze spiritul, să nu ne moleşească trupul. Să vină în prelungirea naturalului şi să-l spiritualizeze. Să nu mecanizeze şi să nu alieneze. Să nu înjosească, ci să înalţe. Noutatea tehnică va obliga individul să înveţe mereu, punându-l în situaţia de a adăuga, în mod firesc, noi valori la cele vechi, ceea ce nu se ştie la ceea ce se ştie. Mai mult decât atât, trebuie să se conştientizeze o dată pentru totdeauna că nu calitatea intrinsecă a tehnicii contează, ci felul cum este ea întrebuinţată. Tehnica este oarecum ambivalentă şi chiar neutră din punct de vedere axiologic: devine valoroasă sau nu prin modul cum noi o utilizăm. Nu sunt de condamnat cei care au pus la punct telefoanele mobile, ci cei care le folosesc pentru a declanşa bombe sau a pentru a devaliza conturi bancare.

Tehnicul are nu numai o dimensiune obiectuală, ci şi una profund antropologică, producând o rezonanţă socială, umană, spirituală. Orice nou artefact de acest gen este „prefaţat“ de o anumită „profeţie“ şi produce, prin efectele sale, o adevărată „mitologie“, chiar „eshatologie“. E întâmpinat cu nerăbdare, cu încântare, dar şi cu frisoane. Integrarea lui în mod practic conduce la o reechilibare a sistemului de reprezentări, la o recalibrare a raportului din om şi univers, la o redefinire a persoanei în consens cu o nouă zonă de solicitări sau de valori. În plus, pentru tineri un astfel de produs dobândeşte şi o valoare simbolică, de rataşare la o lume ce pare a aureola valoric pe purtătorii acestor produse.

A poseda cel mai performant model de telefon mobil e un semn de distincţie, de apartenenţă la o castă aparte, de poziţionare pe o scară materială sau socială. Prin acest obiect devin proprietar nu numai al unui simplu produs, ci şi al proprietăţilor - şi valorii! - socialmente atribuite produsului respectiv de cei din jur. Cu alte cuvinte, nu rămân un oareşicine, ci devin „cineva“ prin faptul că posed aşa ceva. Sau, Dumnezeu ştie, îmi împlinesc o preamărire sau poate îmi ascund o neputinţă!