Epistolele și prietenia de altădată (II)

Părintele arhimandrit Benedict Ghiuș, trăitor autentic al cinului monahal în vremuri de grea încercare, a țesut în fire de aur, într‑o îndelungată viață de om, un veșmânt al smereniei călugărești și s‑a străduit permanent spre a îmbrăca haina cărturarului iubitor de slovă adâncă, cu puternice simțăminte creș­tine. S‑a străduit pentru sine și pentru cei din jur. A avut o bogată activitate culturală încă din anii studiilor teologice, continuată până la sfârşitul zilelor (iunie 1990).

A manifestat o deosebită în­țe­lep­ciune în clipele triste ale exis­tenței neamului nostru. Era sfătos și plin de bucurie în desele întâlniri dialogale pe care le‑a avut cu monahi și oameni de cultură ai timpului, precum părintele protosinghel Petroniu Tănase, poetul Ioan Alexandru, scriitorul, eseistul și criticul literar Alexandru Paleologu.

Redăm în continuare rânduri epistolare în care regăsim dorința cărturărească pentru sine și pentru cei din jur. Răvașele expediate sau primite ca răspuns al acestor personalități eclesiale și culturale sunt pilduitoare pentru noi, cei de astăzi.

Prea Cuvioase Părinte Benedict,

Având ocazie potrivită, vă îna­poiez cartea împrumutată, cu mulţumiri din toată inima, pentru bunăvoinţă şi pentru folosul dobândit. În perspectiva Isihiei de la ­Athos - de va fi voia Domnului -, parcurgerea studiului mi‑a fost cea mai bună pregătire.

Vă trimit, de asemeni, „Rugăciunea Inimii”, de Paul Constantinescu, toate variantele, şi m‑aş bucura nespus de mult să aflu că se va cânta la Patriarhie; aş veni anume ca s‑o ascult.

Vă mulţumesc cu multă recunoştinţă pentru deosebita atenţie şi veştile bune de care m‑aţi împărtăşit. Mi‑a rămas la inimă proiectul cu mănăstirea românească din Apus şi aş fi fericit să o văd existând. Sunt sigur că se vor găsi suflete care să se dăruiască fără precupeţire pentru înfăptuirea unei aşa de frumoase năzuinţe. Să vă ţină Dumnezeu cu sănătate şi să vă ajute să o vedeţi realizată.

Cu cea întru Domnul smerită dragoste,

Ierom. Petroniu Tănase

29 Martie 1969

 Decembrie 1970

‑Prea Cuvioase şi iubite
Părinte Benedict,

Vă mulţumesc cu multă recunoştinţă pentru scrisoarea ­despre sfârşitul cu adevărat creştinesc al profesorului şi marelui teolog ortodox Paul Evdokimov, de la care m‑am învrednicit să am „Ortodoxia” şi câteva rânduri personale. Am citit‑o şi recitit‑o cu mult folos sufletesc.

Vă mulţumesc de asemeni pentru „les spirituels neogrecs”. De unele persoane nici nu auzisem măcar. „Îndrumătorul duhovnicesc” al lui Eusebiu Matthopoulos l‑am copiat în întregime şi cred că este folositor să‑l cunoască şi alţi fraţi din obşte. Mă gândeam însă că şi în trecutul Bisericii noastre sunt atâtea figuri luminoase care stau uitate cu nerecunoştinţă. S’ar cuveni să fie prezentate, măcar la nivelul acestui volum. Spuneaţi că intenţionaţi să vă ocupaţi de trecutul vieţii noastre călugăreşti: cu această ocazie, s’ar putea realiza şi gândul de mai sus...

Găsindu‑ne în preajma sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului, vi le doresc pline de bucurie şi duhovnicească împlinire. În noul an, care vine, să ne ajute Domnul să împlinim lipsurile celui ce se sfârşeşte.

Cu respectuoasă şi smerită dragoste,

Ierom. Petroniu Tănase

Iubite Părinte Benedict,

Am venit pe la ceasurile 14 la Dumneavoastră şi din scrisoare am aflat că veţi fi mereu la Cernica. Mare este bucuria mea că anii ce vin prin Mila Domnului voi putea povesti cu Dumneavoastră la Cernica. Vă mulţumesc pentru gândurile alese ce mi le‑aţi lăsat pentru pruncul nostru.

Cu Iubire în Domnul Hristos vă sărut mâna şi preacinstita faţă.

Al Dumneavoastră

Ioan Alexandru

Ioan Alexandru cu copiii vă sărută mâinile Părinteşti în Domnul.

‑Sfântul Calinic 1981
Aprilie 11

 Iubite Părinte Benedict,

Vă trimit un rând de dor şi Iubire în preajma Paştilor de departe prin Daniel bunul nostru prieten şi cu rugă de‑a primi cu drag şi bunătatea ce‑o arătaţi pururi pe aceşti 3 blânzi şi doritori călători apropiaţi nouă. De Sfintele Paşti vă îmbrăţişez cu Iubire adâncă şi mereu gând prietenos,

Ioan Alexandru

Aprilie 1970

Chevetogne

Prea Cuvioase Părinte Benedict,

Vă rog să acceptaţi, împreună cu această carte pe care V‑o ofer ca omagiu şi recunoştinţă, şi mult prea modesta sumă ce îndrăznesc s‑o alătur. Faptul că aţi primit să oficiaţi magnifica slujbă din paraclisul Mănăstirii Antim şi aţi făcut ca mult iubita mea soţie să aibă parte la moartea ei de o asemenea plină de nobleţe, seninătate şi reculegere ceremonie funebră a fost pentru mine de un ajutor sufletesc nepreţuit.

La marea admiraţie şi sinceră, caldă prietenie ce am pentru Prea Cuvioşia Voastră, adaug nemărginita mea recunoştinţă; aceste sentimente vi le păstrez în veci.

Al. Paleologu

24.IX. ‘70