Familia tradiţională şi familia modernă?

Suntem ademeniți în capcana de a asuma alter­nativa: „familia tradițională” versus „familia modernă”, într-o perspectivă în care „tradițional” înseamnă anacronic și inadecvat. De ce să acceptăm singuri această etichetare și, odată cu ea, cantonarea într-o realitate perimată și tolerată... încă? Există familie creștină! De ce tocmai noi, în calitate de creștini, să socotim că tradiția este un eșec, o povară și chiar o sursă a răului, astăzi? Ar merita mai degrabă să ne reamintim și să spunem și altora că principiul ancorării în tradiție și cultivarea ei au reprezentat dintotdeauna șansa unei îmbogățiri și sigu­ranța unor repere autentice. Iată mărturia marelui teolog Gheorghe Florovsky: „Adeseori mă trezesc cu un sentiment ciudat. Atunci când citesc pe clasicii antici ai teologiei creștine, Părinții Bisericii, îi găsesc mai aproape de problemele și necazurile timpurilor mele [...] Părinții se luptau cu problemele existențiale, cu acele revelații ale subiectelor eterne care au fost descrise și înregistrate de Sfintele Scripturi”. Căutând să înțelegem care este voia Domnului (Efeseni 5, 17), Cel care ne vorbeşte şi ne arată drumul, gustăm - din îndemnul psalmistului - mierea cunoaşterii lui Dumnezeu (Psalmi 118, 103), cea descoperită prin Scripturi, şi respirăm aerul tare al teologiei Sfinţilor Părinţi. De aceea nu putem uita că suntem o verigă în lanţul Predaniei Bisericii lui Hristos, ca unii care se împărtăşesc de tainele Bisericii, dar le şi transmit generaţiei care vine.

Internetul a devenit un labirint seducător, ca un tărâm al plăcerilor de tot felul, la un click distanță, cu un efect sigur: familiaritatea și obișnuința cu păcatul, convingerea că este ceva firesc. Dincolo de numeroasele postări, cu impresia de spectaculos și unic, „folosirea intensă a rețelelor sociale online reduce nu numai numărul prieteniilor reale, ci și competența socială; [...] Anonimatul internetului provoacă scăderea autocontrolului și reducerea corespunzătoare a efortului de a menține un comportament social adecvat”. Ce propune și ce vinde media astăzi? Sfântul Grigorie de Nyssa vorbea în secolul al IV-lea despre realitatea amestecată, „pestriță”, pe care demonul o cultivă în viața omului. Odată proclamată „epoca post­adevăr”, consecința este relativizarea adevărului, sfidarea distincției între bine și rău. ­Copilul trăiește un dezechilibru, pentru că petrece mai mult timp în mediul virtual decât în cel real. Regăsirea lui în universul virtual, fascinant uneori, nu este doar rodul unei curiozități, ci și al evadării ca urmare a unei așteptări rănite. Înainte de toate, copilul așteaptă iubire! Timp de calitate, afecțiune, atenție personalizată, experiențe și trăiri comune, toate acestea alcătuiesc așteptarea lui. Când propunem „timpul de calitate”, puțin, dar - zicem noi - eficient, oare nu vrem cu asta să justificăm lipsa timpului petrecut pur și simplu cu copiii? Noi, părinții, ce le transmitem, dincolo de reguli și infor­mații? Studii de specialitate din Statele Unite spun că în 1967 părinții petreceau pe zi 45 de minute cu copiii, în timp ce în 2017 doar 7 minute. Cui rămân acești copii? Cu siguranță în compania generoasă și lipsită de reguli a internetului, a rețelelor de socializare, a prietenilor virtuali, în fața unor ecrane. Vio­lența filmelor și a jocurilor pe computer nu face decât să nască forme de irascibilitate, de agresiune și să arunce indiferența la nivel de con­știință, în situații-limită.

Presiunea și așteptările pă­rinților pe de o parte pot deveni și ele sursă a destabilizării emoționale. Copilul înseamnă mai mult decât un nivel de IQ. Pe de altă parte, cultivarea încrederii nemărginite în sine aduce performanțe foarte scăzute. În calitate de părinți, ne limităm adesea la dorința de a controla comportamentul nedorit al copilului, neinvestind mai degrabă în atitudinea înțeleaptă și răspunsul potrivit la acest comportament, fapt care ar rămâne un adevărat reper pentru el. Astfel, provocările pot fi un prilej de mai multă interacțiune și comunicare edificatoare. Cuvântul realist al Sfântului Teofan Zăvorâtul: „Astăzi învață multe, dar fără să țină cont de făgăduințele creș­tinești făcute la Botez și fără să aibă în vedere responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu. Au venit niște vremuri atât de deștepte... În instituții, copiii nu mai rămân aceiași... Pe lângă toate acestea nu putem să credem că tot ceea ce li s-a insuflat în familie a pierit. Tot rămâne ceva și la vremea sa va aduce rod. Nu-i lăsați pe copiii voștri; cât puteți, lucrați ca ei să nu se abată deloc din drum; iar izbânda - toată este de la Domnul!”.