Femeile Mironosiţe în imnografia Penticostarului

Duminica a 3-a după Paşti este dedicată de Biserică cinstirii Sfintelor Femei Mironosiţe. Ele sunt primii martori ai Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi, după cum ne spune Sinaxarul, „au văzut cele dintâi Învierea şi au binevestit-o Ucenicilor”.

Conform tradiţiei creştine, Femeile Mironosiţe sunt: Maria Magdalena, Salomea, Ioana lui Huza, Marta şi Maria surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa, Suzana, la care se adaugă şi alte femei al căror nume nu-l cunoaştem: „au mai fost încă şi multe altele, care, după cum istoriseşte dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos şi Ucenicilor Lui, din avutul lor” (Sinaxar Duminica Mironosiţelor).

Toate aceste femei care vin „dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele” (Marcu 16, 2), la mormântul Domnului pentru a-I unge trupul cu miresme şi primesc de la înger vestea Învierii lui Hristos: „intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 5-6).

Femeile Mironosiţe sunt „martorii nemincinoşi” ai Învierii pe care o vestesc Apostolilor: „întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi” (Luca 24, 9). Ele sunt primii vestitori ai Învierii şi cele dintâi pro­povăduitoare ale lui Hristos înviat.

Aceste realități sunt mărturisite şi de imnografia Penticostarului: „Mironosiţele, de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu grăbire ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău; şi auzind cuvintele îngerului, semne dătătoare de bucurie Apostolilor au vestit: Că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi dăruind lumii viață veşnică şi mare milă” (Vecernia Mică, Duminica Mironosiţelor).

Mironosiţele se tânguiesc zicând: „cum a fost omorât Cel ce a înviat morţii! Cum a fost îngropat Cel ce a prădat iadul! Ci Te scoală, Mântuitorule, ca un Însuţi atotputernic, a treia zi, precum ai zis, mântuind sufletele noastre” (Alcătuirea lui Cosma Monahul).

Sinaxarul ne spune că ele, „cumpărând miruri de mult preţ, au venit noaptea la mormânt, atât de frica iudeilor, cât şi din pricina obiceiului, ca să-L plângă şi să-L ungă cu miresme în zorii zilei şi să împlinească atunci ceea ce nu se putuse face, din pricina grabei, la îngropare”.

Imnograful inspirat în textele liturgice din Duminica Mironosiţelor ne spune, pe baza Sfintelor Evanghelii, că femeile, „foarte de dimineaţă miresme luând, au ajuns la mormântul Domnului” şi găsind „lucruri la care nu se aşteptau, cu îngrijorare se gândeau la răsturnarea pietrei” întrebându-se: „Unde sunt peceţile mormântului? Unde este custodia lui Pilat şi paza cea straşnică?” Din aceste cuvinte din alcătuirea lui Anatolie din slujba Vecerniei Mari vedem surpriza femeilor când nu mai găsesc pe cei care păzeau mormântul, iar peceţile acestuia îndepărtate şi piatra dată la o parte de la intrare.

Ele nu găsesc „trupul cel dorit de dânsele” şi sunt întâmpinate de „un înger plin de strălucire” care se face „vestitor femeilor celor nedumerite, zicând către dânsele: Pentru ce căutaţi, cu tânguiri, pe Cel ce este viu şi a dat viaţă neamului omenesc?” A înviat din morţi „Hristos, Dumnezeul nostru, ca un atotputernic, dăruindu-ne tuturor ne­stricăciune şi viaţă, luminare şi mare milă”.

Penticostarul ne prezintă vestirea îngerească a Învierii Domnului către Femeile Mironosiţe, arătând că „tânărul a grăit către dânsele: Nu vă temeţi! Cel pe Care Îl căutaţi a înviat; veniți de vedeţi locul unde a zăcut trupul lui Iisus şi degrabă mergând, vestiți Ucenicilor că Mântuitorul a înviat din mormânt” (Icos).

Slava de la Laude ne arată că „cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare le-au zis: Ce căutaţi pe Cel viu printre morţi?” A înviat „precum a zis mai înainte! De ce nu vă aduceţi aminte de cuvintele Lui? Cărora crezând ele, au propovăduit cele văzute”.

Despre cei „în haine strălucitoare” Sinaxarul ne spune că ajungând ele la mormânt „arătare neobişnu­ită au văzut: Doi îngeri strălucitori şezând înlăuntrul mormântului şi pe altul pe piatră”.

 Această afirmaţie o face pe baza textelor biblice din Sfintele Evanghelii: „Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus” (Ioan 20, 11-12).

Iar despre îngerul care stă dea­supra pietrei mormântului ne vorbeşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (28, 2-3): „ Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada”.

Sfintele Femei Mironosiţe primesc vestea îngerească a Învierii Domnului şi pline de credinţă o trans­mit Apostolilor, pentru care „bunele vestiri” aduse de ele le par „vorbe deşarte” şi rămân „încă zăbavnici”. Doar Petru şi Ioan aleargă la mormânt şi văzând au slăvit minunile Domnului.

Iar în concluzie, putem mărturisi alături de imnografia Penticostarului: „Stând lângă mormânt, îngerul a grăit Mironosiţelor Femei: Mirurile sunt cuvenite morţilor, dar Hristos S-a arătat străin putreziciunii. Ci strigaţi: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă”.