Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Glasul lăcomiei sau comoara nimănui

Glasul lăcomiei sau comoara nimănui

Data: 29 Iunie 2014

Trei oameni călătoreau împreună printr-o pădure. Aici aflară o comoară, pe care o împărţiră în trei părţi egale, după care, terminându-li-se mâncarea, hotărâră ca acela mai tânăr dintre ei să meargă în satul vecin pentru a cumpăra cele ale gurii de care erau acum lipsiţi. Cel dus după mâncare, în drum spre sat, îşi zise în sinea lui: „Mi-am primit partea, sunt bogat, însă aş fi fost şi mai avut dacă aş fi găsit singur comoara. Nu va fi greu să-i omor pe cei doi tovarăşi pentru a pune mâna şi pe banii lor. O să otrăvesc mâncarea pe care le-o voi duce, le voi spune că am mâncat în sat, ei vor mânca, vor muri şi banii vor fi ai mei“. Zis şi făcut. Otrăvi mâncarea şi se puse degrabă pe calea ce-l întorcea în pădure.

Dar aici, cei doi tovarăşi, care-l aşteptau nerăbdători, îşi făcuseră şi ei un plan: „La ce mai era nevoie să împărţim banii aflaţi şi cu nepricopsitul acesta? Vom şti ce să facem. Când ne va duce mâncarea, vom sări asupra lui, iar el va face cunoştinţă cu ascuţişul cuţitelor noastre“. Când tânărul s-a înapoiat, ceilalţi doi l-au ucis, după care, mâncând din ce adusese din sat tovarăşul lor, muriră şi ei. Iar comoara rămase a nimănui. Cine ascultă de glasul lăcomiei nu sfârşeşte bine. (Augustin Păunoiu)