Hristos Euharistic, Doctorul desăvârşit

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat 2014 An omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) în Patriarhia Română.

Hristos Însuşi ni Se descoperă drept „Pâinea vieţii“ (In. 6, 35) care Se oferă pe Sine nouă ca „adevărată mâncare şi băutură“ (In. 6, 55): „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu...; Beţi dintru acesta toţi, Acesta este Sângele Meu...“ (Mt. 26, 28). Urmarea împărtăşirii cu Hristos Euharistic este: „Cel care mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el şi are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“ (cf. In. 6, 54 şi 56).

Încă din cele mai vechi timpuri, Taina Sfintei Euharistii a fost percepută şi propovăduită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii ca „leac al nemuririi“: „...frângând o pâine, care este leacul nemuririi şi doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veşnic în Iisus Hristos“ (Sf. Ignatie al Antiohiei). Arhimandritul Serafim Alexiev (†1993), referindu-se la Taina Sfintei Spovedanii, îşi intitula una din cărţile sale „Leacul uitat“.

Evanghelistul Matei (cap. 9) ni-L prezintă pe Hristos, la momentul tămăduirii slăbănogului, ca un Vindecător, mai întâi al sufletului, căci i-a dăruit iertarea de păcate, iar apoi al trupului, căci l-a lecuit.

În Taina Sfintei Euharistii este prezent - în mod tainic, dar real - Hristos Însuşi. Iar Hristos, mai presus de a fi „leacul nemuririi“, este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre: „După cum cei bolnavi cu trupul au nevoie de doctor, tot aşa şi cei bolnavi cu sufletul au nevoie de Pedagog; întâi să ne vindece patimile noastre, apoi să ne conducă la Învăţător, ca să ne pregătească sufletul curat şi propriu pentru dobândirea cunoştinţei şi să-l facă în stare să primească revelaţia Cuvântului“ (Clement Alexandrinul).

Mai clar şi mai precis este Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386): „Hristos vindecă ochii orbilor, dar luminează şi minţile. El este doctorul şchiopilor, dar îndreaptă şi picioarele păcătoşilor spre pocăinţă“.

Astfel, împărtăşirea omului cu Taina Sfintei Euharistii nu se face doar cu un „leac“ - fie el şi al „nemuririi“ -, ci cu Însuşi Doctorul, Care nu este lipsit de instrumentar şi nici de medicamente, ci El Însuşi este Izvorâtor de leacuri tămăduitoare, de sănătate, de viaţă şi încă de viaţă veşnică. Ni se revelează, deci, o relaţie personală a lui Hristos cu fiecare om care răspunde chemării Lui.

În zilele noastre, ştiinţa medicală a atins performanţe şi culmi care altădată nici nu se întrezăreau. Dar oricât de mult ar progresa medicina de acum încolo, întotdeauna va avea limite, căci „uşurarea pe care o aduce medicina nu durează decât o vreme. Trupul, stricăcios, va fi mereu atins de alte boli, pentru ca la sfârşit să moară. Moartea, notează Teodoret de Cir (†457), vădeşte zădărnicia ştiinţei medicale şi a leacurilor“.

Hristos ni Se descoperă a fi Doctorul desăvârşit, căci a biruit moartea şi astfel prin Învierea Lui a dat firii umane posibilitatea învierii. Hristos ne va învia pe toţi la sfârşitul veacurilor. Astfel, afirmă Sfântul Apostol Pavel, moare un trup stricăcios şi va învia un trup nestricăcios, moare un trup firesc şi va învia un trup duhovnicesc, moare trupul întru necinste şi va învia întru slavă, moare trupul întru slăbiciune şi va învia întru putere, moare un trup muritor şi va învia un trup nemuritor (I Cor. 15, 42-44).

Aşadar, cuminecarea cu Hristos Euharistic înseamnă împărtăşirea cu Doctorul desăvârşit al sufletelor şi al trupurilor noastre, iar „spitalul“ unde omul poate dobândi vindecarea sufletească şi trupească este Biserica (Sf. Ioan Gură de Aur).