În post, la post

Suntem în Postul Mare al Paştilor. Patruzeci de zile în care creștinii ortodocși se străduiesc să fie dedicați ascezei, pocăinței și rugăciunilor. Sigur că, dacă ești credincios, normal este să te rogi în fiecare zi a anului, dar în această perioadă rugăciunile sunt mai fierbinți și mai profunde. Nu te rogi doar pentru tine și n-ar trebui să te rogi pentru lucruri lumești, cum ar fi să treci cu bine un examen sau să câștigi la loto. Sunt sigur că, în marea lor majoritate, credincioșii înțeleg și respectă asta, rugându-se mai degrabă pentru sănătatea celor dragi și a tuturor semenilor, pentru cei sărmani, flămânzi și fără adăpost, pentru încetarea războaielor care zguduie lumea.

Pocăința, de asemenea, e în firea creștinului și întotdeauna - dar mai ales acum - trebuie să ne inventariem sincer greșelile și păcatele, să ne gândim serios de ce-am ajuns să le facem și să ne propunem să nu le mai facem. Înainte de-a le mărturisi duhovnicului trebuie să ni le mărturisim nouă înșine și înainte de a promite oricui, inclusiv lui Dumnezeu, că ne vom strădui să nu le repetăm, să ne promitem asta nouă.

Cât despre asceză, nu este vorba doar de a nu mânca produse de origine animală. Dacă ar fi așa, vegetarienii și veganii ar porni cu un mare avantaj și ar trebui considerați cei mai credincioși dintre credincioși. Asceza este un mod de viață diferit de cel în care trăim în afara posturilor și înseamnă abținerea cât mai largă de la plăcerile trupului, cea culinară fiind doar una dintre ele. Nu trebuie să facem o obsesie şi un scop în sine din selecţia alimentelor, căutând cu înfrigurare reţete de post, eventual sofisticate şi de lux. Menirea postului nu este să înlocuim o formă de a fi gurmand cu alta! Cu alte cuvinte, postul nu e o dietă. Postim dovedind că nu suntem sclavii mâncării, dar, în bun spirit creştin, nici nu trebuie să ne lăudăm cu asta.

Rândurile de faţă vor să fie o reverenţă şi în acelaşi timp o încurajare adresate tuturor celor care postesc, făcând astfel un binecuvântat efort de reţinere de la plăcerile trupeşti pentru a încerca să atingă cât mai înalte bucurii spirituale, celor care fac asta cu discreţie şi, în acelaşi timp, nu mecanic şi formal, ci înţelegând profund semnificaţiile postului, şi - ceea ce merită semnalat şi salutat - îşi îndeplinesc mai departe toate obligațiile profesionale, familiale și sociale, la fel ca în vremurile în care nu postesc.

Nu e puțin lucru! Nu e puțin lucru să mergi la serviciu ca-n fiecare zi, ca și când nimic n-ar fi diferit în modul tău de viață. Să refuzi cu delicatețe eventuale invitații la o bere ori la o masă copioasă venite din partea celor care nu postesc sau o fac oferindu-și singuri dezlegări ocazionale... Să-ți faci treaba pe care o ai de făcut - și care înseamnă efort intelectual și/sau fizic - având „în sold” substanțial mai puține proteine. Să te concentrezi ca de obicei asupra tuturor celor pe care le ai de făcut, însă în același timp să fii cu sufletul și cu gândul la minunata și esențiala sărbătoare care se apropie, la Săptămâna Pătimirilor și la Săptămâna Luminată și la tot ceea ce înseamnă ele pentru noi toți, inclusiv pentru păcătoși, pentru necredincioși și pentru credincioșii cu răspundere limitată.

Un salut din adâncul inimii, așadar, pentru toți cei care sunt în post la post!