Începutul permanent

Marea temă a zicerilor Patericului egiptean este schimbarea omului. Totul se învârte în jurul pocăinței și al posibilității transformării radicale prin pocăință. Dar acesta este un proces lung, greu, plin de căderi și reveniri. Prin urmare, pentru a putea rămâne pe cale, e nevoie să o iei mereu de la început și să te menții în tensiune permanentă.

Într-un asemenea context, avva Moise l-a întrebat pe avva Silvan: „Poate cineva s-o ia în fiecare zi de la început?”. Iar bătrânul a răspuns: „Dacă este harnic, poate să reînceapă în fiecare ceas”.

Mai întâi putem înțelege ce nu este acest început permanent. Nu este instabilitate, lipsa de continuitate și nici fragmentare. Începutul continuu este forma în care smerenia ancorată în Dumnezeu se manifestă în viața duhovnicească.

Să o iei mereu de la început (în fiecare zi sau chiar în fiecare oră) înseamnă să îți sesizezi cu luciditate trădările permanente, nepu­tința de a rămâne în tensiunea luptei cu păcatul. Și, văzând toate acestea, să nu abandonezi, ci, după fiecare ezitare, să o iei de la început. Deznădejdea este una din marile ispite din viața duhovnicească. Poate să fie efectul unei conștiințe lucide, insuficient ancorată în Dumnezeu și centrată pe sine. Dacă reușești să îți muți atenția de la tine la Dumnezeu, limpezimea cu care îți vezi neputința nu basculează în deznădejde, ci îți amplifică smerenia și nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Începutul permanent arată importanța pe care o are acumularea experienței în viața duhovnicească. Să o iei mereu de la început te pune în mișcare pe o spirală ascensională către Dumnezeu. Cu fiecare cădere și nou început îți înmulțești experiența și implicit înțelegerea. E singura cale prin care devii un om „cercat”, adică familiarizat cu mișcările duhului.

Continuul început este o marcă a curajului duhovnicesc, care poate merge împotriva tuturor eviden­țelor, pentru că nu se întemeiază niciodată în sine, ci doar în purtarea de grijă iubitoare a lui Dumnezeu.

Să te simți mereu la început înseamnă să vezi deschis orizontul duhului, pe care nu îl epuizează înaintarea, oricât ar fi de spectaculoasă.

Să începi în fiecare zi înseamnă să îți înnoiești credința, să fii conștient de prezența intimă a Domnului lângă tine, să fii perseverent, smerit și liber de povara trecutului; să îți cultivi trezvia, atenția duhovnicească și în felul acesta să lucrezi schimbarea ta prin pocăință.