Între linii

Casa noastră nu avea streșini. Se folosea de mâinile mamei, atunci când simțea nevoia să plângă. Mama îi dădea voie să-i folosească și ochii. De fapt, îi foloseam mai mult eu, când priveam, dinăuntru, afară. Dinăuntrul vieții mele, vreau să spun, dar și al odăii în care îmi făceam veacul. Veacurile, mai bine zis, căci eram pe atunci de aceeași vârstă cu timpul ce trecea, și ziua, și noaptea, pe drum. I se spunea linie drumului. Câteodată, se muta în palmele mele, încurcându-se cu liniile de aici. Așa că trecea tot satul pe la noi prin casă. Și treceau, luându-se după oameni, și veacurile. Fiecare cu ce avea pe suflet. Mai cu seamă războaie. Alea de țesut cimitire, totdeauna la modă, spre deosebire de cele la care își țeseau femeile tinere văduvia. 

Și mai era linia orizontului. N-o lua nimeni pe acolo, de teamă să nu pună pasul dincolo de ea, unde începea Dumnezeu! Știam, încă îna­inte de a mă naște, că Dumnezeu începea peste tot și nu se sfârșea nicăieri. Doar că nu puteai să-L vezi cu ochii tăi. D-asta mă și foloseam adesea de ochii mamei, ca să-L văd. Era chiar Lumina dinăuntrul lor. Dar cum nu încăpea toată acolo, o vedeai prin tot felul de locuri. Ba în candela de deasupra patului, ba în sticla de lampă de pe brâul sobei, ba în lacrimile pe care le înnoda bunica în colțul basmalei. Când se întâmpla să moară cineva, scotea iute o lacrimă de acolo și i-o întindea casei noastre zicând: Ia un strop din plânsul meu. Pe al tău păstrează-l întreg, poate c-o să ai nevoie de el mai târziu!

Și într-o zi, s-a făcut mai târziu. Aproape din senin. Aproape în timpul vieții mele. Aproape de linia orizontului. De-a lungul liniei dragostei. Departe de palmele mamei.

Casa noastră şi-a făcut palmele streașină, uitându-se după mine în curgerea grăbită a veacurilor și, găsindu-mă, a spus: Ce păcat că nu mai iese pic de fum pe coșul meu. El ce te mai vorbea de bine prin cer!

Spune asta mereu. Și eu mereu nu aud, continuând să rămân un biet om de pământ, rătăcit între linii, ce-L roagă în gând pe Dumnezeu să înceapă, de mâine, de azi, de ieri, chiar din inima lui!