Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Ispita în viața spirituală

Ispita în viața spirituală

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Paul Siladi - 09 Feb, 2022

Ispitele joacă un rol important în viața spirituală, pentru că din confruntarea cu ele se naște expe­rien­ța, împreună cu care vin înțelep­ciu­nea și credibilitatea. Avva Antonie cel Mare zicea că fără de ispite nu se mântuiește nimeni (Antonie 5). Avva Pimen socotește și el că ispita este bună. Asupra motivului pentru care ispita este bună, traducătorii nu s-au pus de acord. Unii spun că ispita îl călește pe om, alții că îl face mai lămurit sau mai încercat. În toate aceste soluții persistă un anumit grad de vag și de imprecis. O soluție mai bună, care le poate include armonic și pe celelalte, este că ispita îi dă omului o valoare care nu poate fi pusă la îndoială, îl face, adică, demn de încredere.

Ispita este, așadar, sursa expe­rien­ței. Iar experiența are valoare personală, dar și comunitară și chiar transgenerațională. La nivel personal, experiențele sunt trepte ale creșterii spirituale și umane. În acest proces contează nu doar biruințele, ci și (ori poate mai ales) înfrângerile, eșecurile. Atunci când faci tot ce poți, dar cu toate acestea te izbești de limită ca de un zid, asumând totul cu smerenie, se deschide posibilitatea îmbogățirii și a îmbunătățirii.

Valoarea experiențelor personale trece mereu dincolo de sine. În primul rând pentru că orice act al nostru, negativ sau pozitiv, reverberează în întregul corp al umanității. Dincolo de asta, însă, experiențele sunt cele care dau greutate cuvintelor celui care povățuiește. Cunoașterea dobândită prin experiență este una cu mare greutate, dar cel care ajunge la o asemenea cunoaștere este credibil, cuvintele sale sunt dincolo de îndoială. Forța lor vine din faptul că sunt întrupate, sunt incrustate în carnea și sufletul celui care le-a trăit. De aceea îndrumarea spirituală este lăsată în sarcina celor experimentați. Adică nu doar a celor care nu au o experiență exclusiv livrescă.

Experiența lecturii are și ea greutate și nu este de neglijat. Trăirile Marilor Părinți ajung să capete relevanță peste generații, prin scris. În felul acesta expe­rien­țele se tezaurizează și se transmit mai departe. Lectura unor texte de felul acesta te poate pune în con­tact direct cu asceții din gene­ra­țiile vechi, cu învățăturile și viziunea lor. Lectura nu este o expe­riență totală, nu poate fi echivalată cu trăirea însăși, dar constituie o bază, realizează cadrul pentru ceea ce se poate trăi.

Toată această amplă desfășu­rare pornește de la confruntarea cu ispita. Agasante, obositoare, irezistibile uneori sau chiar devastatoare, ispita, tentația, încercarea sunt deosebit de importante în viața spirituală. Cu siguranță că ispita nu trebuie căutată, pentru că, inevitabil, ea este țesută în substanța lumii. Primită cu precauție și cu încredere în Dumnezeu, ea contribuie semnificativ la maturizarea și sporul duhovnicesc.