Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
Logos şi poezie
Cerul şi pământul
de Ioan Alexandru Trece-vor graiurile universului Se va stinge-n ţărână seara Pământului. Lămpile vor orbi Şi-n văzduh va amuţi larma Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage În nevăzut şi tăria vederii Se va preface-n amurg. Toate Se vor aduna în acea matcă Uşoară de nimic din care Smulse-au fost de Duh la începuturi. Atunci Te voi vedea pe Tine Cum mă vezi şi ne-om cunoaşte Îndeaproape cuvânt din cuvânt Putere din putere. Dimineaţa fi-va, Fi-vor ani fi-va şi reveni-vor blânde -N veşted vânt aprinsele tulburătoare zări Ce ne hrăneau nădejdea altădată. Pământ şi cer vor trece ca o faclă Din umbra sfântului mormânt Rămâne-va lumina din văpaie Rămâne-va uitarea din cuvânt Rămâne-va iubirea iubitoare Din sărăciile ce sunt.