De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Logos şi poezie
Cerul şi pământul
de Ioan Alexandru Trece-vor graiurile universului Se va stinge-n ţărână seara Pământului. Lămpile vor orbi Şi-n văzduh va amuţi larma Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage În nevăzut şi tăria vederii Se va preface-n amurg. Toate Se vor aduna în acea matcă Uşoară de nimic din care Smulse-au fost de Duh la începuturi. Atunci Te voi vedea pe Tine Cum mă vezi şi ne-om cunoaşte Îndeaproape cuvânt din cuvânt Putere din putere. Dimineaţa fi-va, Fi-vor ani fi-va şi reveni-vor blânde -N veşted vânt aprinsele tulburătoare zări Ce ne hrăneau nădejdea altădată. Pământ şi cer vor trece ca o faclă Din umbra sfântului mormânt Rămâne-va lumina din văpaie Rămâne-va uitarea din cuvânt Rămâne-va iubirea iubitoare Din sărăciile ce sunt.



.jpg)