De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Logos şi poezie
Cântec deplin
de Radu Gyr N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Si dacă singur rana nu-ţi legai, Cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un ciob de iad în tine. Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi Cu fruntea jos, în pulberea amară, Şi dacă-nvii în cântecul de azi E că mureai în lacrima de-aseară.



.jpg)