Nicolae Turtureanu, dintre poeții unui timp intrat în ziua a opta, unde lumina nu apune și amintirile nu mai pălesc, revine adeseori, tainic și tulburător, în memoria noastră. Sufletul său, desprins de
Lucrarea apostolică a Sfinţilor Petru şi Pavel
Cei care au vestit lumii Evanghelia adusă şi propovăduită de Hristos sunt Apostolii. Pe mărturia lor s-au constituit primele comunităţi care au stat la baza creştinismului. Corifeii Apostolilor sunt Sfinţii Petru şi Pavel, cărora le dedicăm postul în care ne aflăm şi pe care-i vom sărbători la 29 iunie.
Pentru lumea creştină ei sunt foarte importanţi din perspectiva exemplului personal în lucrarea de propovăduire a Evangheliei lui Hristos. Prin misiunea lor apostolică în lume au descoperit lucrarea Preasfintei Treimi pentru mântuirea neamului omenesc şi au descoperit Cuvântul revelat din paginile Sfintei Evanghelii oamenilor.
Sfântul Apostol Petru și-a pus viața pentru vestirea Evangheliei și pentru creștinii pe care i-a păstorit. Modelul lui de urmare a lui Hristos este un exemplu pentru toți creștinii, iar pocăința lui, o certitudine a iertării pe care o primim de la Dumnezeu prin Taina Spovedaniei. Și noi îl cinstim ca pe un apostol, părinte și martir al Bisericii lui Hristos.
El era fratele lui Andrei „cel întâi-chemat” de Domnul la apostolie. Cei doi fraţi erau din oraşul Betsaida Galileei. Tatăl lor era Iona din seminţia lui Simeon. În timpul când Sfântul Ioan Botezătorul era închis în temniţă, Hristos Domnul a mers la lacul Ghenizaret, unde se aflau Petru şi fratele său, Andrei, pe care i-a chemat să-L urmeze. Din acest moment Petru este martor la toată activitatea misionară a Domnului nostru Iisus Hristos. După Învierea Mântuitorului, Petru a propovăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, ajungând până la Roma. Aici va suferi moarte martirică din porunca lui Nero.
Sfântul Apostol Pavel este cel mai important misionar al Bisericii, din primul secol creştin, fiind cunoscut şi ca Apostolul neamurilor. El făcea parte din seminţia lui Veniamin şi era fariseu, fiind ucenic al marelui învăţat Gamaliel. Cunoştea foarte bine Legea lui Moise şi textele prorocilor. Era de loc din Tars şi la început a fost un prigonitor al Bisericii lui Hristos.
Pe drumul Damascului are loc convertirea sa în urma arătării minunate a Mântuitorului nostru Iisus Hristos care l-a trimis la Anania, „un vechi ucenic de-al Domnului care locuia în Damasc; şi acela, învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-a făcut vas alegerii, a plecat, ca şi cum ar fi zburat cu aripile, de a propovăduit la toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero, pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru, moaştele lor însă au fost aşezate la un loc” ( Sinaxar).
Activitatea lor misionară este mărturisită de cartea Faptele Sfinţilor Apostoli pe care fiecare creştin e bine să o citească pentru a se bucura de roadele lucrării apostolice a Sfinţilor Petru şi Pavel. Aici descoperim locurile pe unde au propovăduit credinţa în Hristos, suferinţele şi greutăţile prin care au trecut pentru a întemeia comunităţi creştine.
Biserica îi cinsteşte împreună pentru a arăta lucrarea lor comună de vestire a Sfintei Evanghelii, lucru subliniat sugestiv pentru conştiinţa unităţii creştine de iconografia athonită în care cei doi Apostoli sunt reprezentaţi îmbrăţişaţi.