O cronică la cartea „Prezentul văzut prin vitralii” scrisă de Preasfințitul Ignatie (Trif), Episcop al Hușilor, apărută la Editura Spandugino, Editura Horeb, București, Huși, 2026. Desigur că
19 Iul, 2026
Lui Eminescu
De ziua ce-a trecut ne mai desparte
Doar o privire spre ascunse zări, Unde-a apus, trăind şi după moarte, Luceafărul pierit în depărtări. O stea ce-a luminat şi după viaţă Peste destinul nostru românesc. Şi azi, când nu mai e, ne-apare-n faţă, Căci razele-i, prin timp, tot strălucesc. Veacuri de chin primitu-şi-au răsplată Prin Eminescu, la un ceas de har, Căci neamurile încercate doar o dată Pe firmament primesc un astru-n dar. Iar ziua ce-a trecut e prea departe, Uitarea peste zare se coboară Şi de Luceafăr astăzi ne desparte Dorinţa de-a-l privi ca-ntâia oară. Şi dacă ramuri bat în geamuri, triste, Şi plopii se cutremură, tăcut, E ca în gândul nostru să existe Luceafărul, ce încă nu-i pierdut. Căci raza sa nepieritoare-arată Că străluceşte azi, ca altădată, Un Eminescu la prezent, nu la trecut.
.jpg)
