Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Lumina de Duminică - un model de bună tocmire și necesară cinstire
Colaborarea mea cu săptămânalul Lumina de Duminică a început din primul an al editării lui la Iași. Proiectul Lumina, ce reunea cotidianul (lansat în februarie 2005) și apoi săptămânalul (în octombrie, același an), girat fiind de actualul Patriarh, Preafericitul Daniel, pe atunci Întâistătătorul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, s‑a profilat ca o inedită inițiativă în peisajul cultural al acelor vremuri, pentru că aduna laolaltă competențe ale tuturor membrilor Bisericii, se baza pe un parteneriat cler‑laicat de o cu totul altă factură decât eram obișnuiți. Echipa tehnică și redacțională era alcătuită dintr‑un corp entuziast, dar și competent, care a performat, rapid și convingător, sub îndrumarea unui adevărat profesionist, Florin Zamfirescu, trecut, din nefericire prea devreme, la Domnul. Iar din partea mitropoliei, părintele Nicolae Dascălu, consilierul cultural al acestei entități, încuraja strategic și crea „pârtie” unei asemenea lucrări.
Am perceput Ziarul Lumina și apoi săptămânalul Lumina de Duminică nu ca publicații specializate, închise, doar pentru cler, cu probleme aferente, ci ca publicații deschise spre lume, spre probleme de zi cu zi, de factură socială, culturală, educațională, spirituală, practică etc. Păreau publicații mai mult ale laicatului ortodox decât ale clerului propriu‑zis, în care au fost implicați mulți mireni - universitari, scriitori, publiciști, persoane publice. Cred că proiectul Lumina, cu cele două componente ale sale, a fost primul de această factură, în care se reflectau caleidoscopicul și avatarurile lumii, dar într‑o cheie de lectură și de semnificare creștină. Problemele etalate erau cele ale dinamicii comunității, referențialul valoric fiind prefigurat și asigurat de orizontul spiritual creștin‑ortodox.
Propunerea concretă de colaborare la Lumina de Duminică a venit de la un fost student, Nicolae Hulpoi, numit în octombrie 2005 redactor-șef al noii publicații. Mai întâi, mi‑a luat un interviu, după care, la puțină vreme, mi‑a propus o colaborare mai lungă, publicând săptămânal, ani de‑a rândul, inclusiv după „strămutarea” publicațiilor Lumina la București. Cred că un impuls a venit și de la părintele Constantin Sturzu, consilierul cultural de mai târziu al mitropoliei, un important vector al edificării unor proiecte noi, îndrăznețe.
Consider că Lumina de Duminică asigură o interfață necesară între instituția bisericească și masa de credincioși, reprezentând o cale de comunicare eficientă, cu numeroase „intrări” și „ieșiri”, în care și laicii pot reacționa, dar și cei din interiorul instituției se pot exprima, pentru a aduce operativ la cunoștința publicului probleme, acțiuni, căutări, implicări ale instituției în cauză. Era imperios necesar ca treburile Bisericii să devină transparente, să se lase arătate, mai ales că surveneau interpelări și dezbateri privind implicarea Bisericii în societate, pe aliniamente caritabile, sociale, culturale, educaționale, civice etc. Libertatea credinței trebuia să își găsească un corelat firesc și în libertatea de exprimare și de comunicare, prin agregarea unor formule de „prezentificare” specifice timpului. O astfel de expresie primea consistență și mai mare odată cu „dublarea” edițiilor tipărite în corespondentul lui digital, ce asigura, de această dată, o răspândire și mai mare în rândul cititorilor.
O notă pozitivă constă în echilibrul și echidistanța abordărilor, în neutralitatea ideologică ce a fost asigurată de‑a lungul editării Ziarului Lumina și a Luminii de Duminică. Într‑un context mediatic zbuciumat, s‑a păstrat o linie dreaptă, nealterată, singurul reper fiind cel al valorilor înalte, perene, imperturbabile, de Sacru, Adevăr, Bine, Frumos, Dreptate etc. „îmbrăcate” corespunzător în „veșmintele” unor fapte de credință, de gândire și de făptuire specifice Ortodoxiei. O astfel de aureolare trebuie întărită și continuată în acest „deșert” valoric al mediei actuale. Chiar dacă astăzi numărul „emitenților” mediatici este imens, se manifestă pe mai departe o carență valorică de vizare a lucrurilor, un standard înalt de calitate, de echilibru, de bună credință, de bună tocmire, de bună cinstire. Lumina de Duminică răspunde exemplar acestor chemări axiologice!
* Prof. univ. dr. Constantin Cucoș, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, Facultatea de Psihologie şi Știinţe ale Educației, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași