Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Mama

Mama

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 05 Mar, 2021

Fiecare loc are cerul său și un om care se îngri­jește de cer. La noi în sat omul acesta era mama. Atunci când soarele se afuma, întocmai ca sticla lămpii din casa noastră, mama îl făcea lună cu cârpa și-l așeza din nou la fereastră. Ca să nu se ardă la degete, se ocupa de lustruitul soarelui noaptea. Ziua avea alte treburi de făcut. Punea păsările istovite de zbor înapoi pe cer și zidea sub aripile lor un pod subțire de lumină ca ele să poată zbura mai departe. Vâra apoi lumina ochilor ei în ac și cosea cerul prin locurile unde vedea că s-a rupt. În unele dimineți, umbla cu nuia în mână după norii ce dădeau buzna în viețile oamenilor și-i trimitea iute unde le era locul.

Dar cel mai mult mamei îi plăcea să se uite după Dumnezeu. Când Îl zărea, începea să plângă, însă nu cu lacrimi, ci cu picături de ploaie. Iar dacă într-o iarnă nu venea la timp ninsoarea, mama își despletea frumușel cozile albe ca să aibă copiii unde să se dea cu sania. Era pe mâini bune cerul la noi în sat, dar nu se întâmpla peste tot la fel. Am văzut cerul din alte locuri în paragină.

Existau și pe acolo oameni, însă pesemne că ei n-avuseseră mame niciodată!