Mitropolitul Ioan al Banatului, trei decenii de slujire arhierească

Sunt momente în viața ce ne‑a dăruit‑o Dumnezeu pe care nu le putem „ascunde sub obroc”. Unul dintre acestea, drag sufletului nostru, este împlinirea a 30 de ani de la hirotonia întru episcop, la 20 iulie 1994, a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan al Banatului.

Absolvent al Facultății de Instalații și Automatizări din București (1976), Ioan Selejan a intrat în obștea monahală a Mănăstirii Lainici în anul 1980.

Între anii 1981 și 1990 a urmat cursurile Seminarului Teologic din Craiova și pe cele ale Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Numit stareț al mănăstirii de metanie, viitorul ierarh a primit o bursă de studii la Institutul Biblic din Ierusalim, unde a urmat, în paralel, două cursuri de doctorat, unul în Studii Biblice, celălalt în Egiptologie și Orientalistică.

În anul 1994, a fost hirotesit arhimandrit și numit Superior al Așezămintelor Românești de la Ierusalim, Ierihon și Iordan, de unde a fost chemat în țară, pentru a fi ales primul Episcop (apoi Arhiepiscop onorific) al Episcopiei Covasnei și Harghitei.

La sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, 20 iulie 1994, hramul Mănăstirii Toplița, arhimandritul Ioan Selejan a fost hirotonit întru Episcop pe seama eparhiei nou-înființate.

Înaltpreasfinția Sa a trudit, „cu timp și fără timp”, vreme de două decenii în „eparhia din munți”, pe care a împodobit‑o cu biserici și mănăstiri, cu preoți, monahi și monahii, cu așezăminte culturale și filantropice, ziare și reviste, muzee și edituri, nu puține fiind manifestările teologice și cultural‑științifice pe care le‑a inițiat și organizat. De asemenea, înțeleptul ierarh „Ioan al munților” a întreprins o activitate pastoral‑misionară de amploare și de mare folos duhovnicesc pentru credincioșii harghiteni și covăsneni, dar și de păstrare și afirmare a identității naționale, confesionale și lingvistice a românilor ortodocși trăitori pe acele meleaguri.

De 10 ani, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan arhipăstorește în „Țara spicelor de grâu”, cum obișnuiește a numi Banatul. Slujirea sa în această parte de țară a început de la mormântul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou, unde se reculege adesea, aflat în modesta biserică monument istoric de la Mănăstirea Partoș, și așază sub al său omofor, cu dragoste părintească, pe toți clericii și credincioșii Banatului de câmpie, pe monahii și monahiile din străvechile și noile mănăstiri, pe frații și surorile din spitale, din așezămintele de ocrotire a vârstnicilor și a copiilor, ba chiar și pe cei privați de libertate și pe „oamenii străzii”, faptele sale de întrajutorare aducându‑i apelativul de „Ioan cel milostiv”.

Dacă la cele menționate, sumar, adăugăm implicarea Mitropolitului Ioan în rezolvarea unor probleme majore ale Timișoarei și Timișului, preocuparea sa permanentă pentru temeluirea unor instituții medicale regionale, pentru păstrarea, conservarea și promovarea patrimoniului istoric, zidirea de biserici în orașe și în comunele periurbane, grija față de învățământul preuniversitar și universitar, multitudinea activităților social‑filantropice desfășurate în folosul semenilor aflați în nevoi și suferințe, atunci vom înțelege pe deplin anvergura slujirii arhierești a chiriarhului nostru care, „ca orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu...” (Evrei 5, 1).

Așadar, la ceasul acestei binecuvântate aniversări, rugăm pe Părintele ceresc să reverse asupra Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan harul și darurile Sale cele bogate, să‑i dăruiască sănătate, putere și încă multe împliniri în misiunea sa de arhipăstor al românilor ortodocși din Banat!

Întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop și Mitropolit!