Poetul George Lesnea i-a dedicat o poezie Patriarhului Justinian Marina

În colecţia de manuscrise de la Biblioteca Sfântului Sinod au intrat numeroase volume donate de către vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina. Printre acestea se află şi o mapă de format mare cu 4 file conţinând partituri semnate de preotul Alex. Delcea de la Biserica „Sfântul Nicolae”‑Vlădica din Capitală. Evocarea din fruntea partiturii lămureşte rostul manuscrisului şi dorinţa autorului: „În anul 1948 sentimentele de gratitudine, de înaltă preţuire şi de profundă înduioşare pentru plecarea spre o nouă păstorire a celui ce a ilustrat scaunulvlădicesc al Iaşilor au fost exprimate şi dăltuite în numele poporului drept-credincios al Moldovei de poetul George Lesnea în slova versurilor pe care în clipe de tihnă le‑am îmbrăcat în haină armonioasă şi sub acest chip le închin Preafericitului Patriarh Justinian, ca un modest dar, cu prilejul zilei de 2 august 1964, făcând smerită urare, ca păstorirea nouă din versurile poetului să‑şi toarcă firul încă mulţi şi fericiţi ani. Smerit fiu duhovnicesc, pr. Alex. Delcea. 2 august 1964.”

Aşadar, cu ocazia onomasticii Patriarhului Justinian, părintele Delcea îi dăruieşte înaltului ierarh o compoziţie muzicală personală alcătuită pentru cor mixt, pe versurile poetului George Lesnea. Manuscrisul a fost văzut de Patriarhul Justinian şi trimis prof. N. Lungu spre studiu şi referire. Se poate ca versurile poetului ieşean G. Lesnea să nu fi fost publicate până acum şi de aceea, am considerat că este cuviincios să le facem cunoscute, în semn de cinstire pentru providenţialul Patriarh Justinian Marina. Versurile, aşa cum a explicat şi compozitorul muzicii, marchează plecarea la Bucureşti a Mitropolitului Moldovei Justinian Marina, ales la 24 mai 1948 Patriarh al României. Frumuseţea şi reverenţa gândurilor exprimate de poet în versurile de mai jos ne creează impresia unei tonalităţi alternante: vibrează când tristeţea despărţirii, când bucuria că darurile unui ales vor fi puse în lucrare pentru cât mai mulţi. Imaginea pe care am ales‑o pentru materialul de faţă îl înfăţişează pe Patriarhul Justinian recent înscăunat la Bucureşti (6 iunie 1948) coborând în gara din Iaşi, unde revenise în calitate de locţiitor de Mitropolit al Moldovei. Poetul George Lesnea şi versurile sale nu s‑au dezis nici acum de calităţile pe care i le sesizase criticul Vladimir Streinu, acelea de a fi fecund şi admirabil.

Sub binecuvântarea care‑o reverși senină,
Când pleci, Preafericite, și aceste zări le lași,
Cu inima mâhnită, Moldova ți se închină,
Lin îngenunchiază îmbătrânitul Iași.
Nu uită norodul strădania fierbinte
Și binele pe care l‑ai semănat mereu.
Că dragostea ai dus‑o ca pe un steag‑nainte
Și c‑ai slujit pe oameni, slujind lui Dumnezeu.

În inimi amintirea nicicând n‑o să apuie
Și urmele lăsate nu vor pieri nicicând.
O să te ție minte înalta Cetățuie,
Spre ea ca spre Golgota te‑ai ostenit urcând.

Și‑acum când pleci departe spre slavă și mărire,
Întru mulți ani, Stăpâne! îți spun cei ce rămân,
În România nouă c‑o nouă păstorire,
Vrem să nu uiți Moldova și Iașul ei bătrân!