Rădăcinile iubirii şi măştile care cad

Eu nu cred că există cu adevărat vreo persoană fără de Dumnezeu. Există, însă, prea adesea, oameni care își „con­fecționează” un zeu din resturile aduse la mal de valurile vieții, pentru ca, apoi, să purceadă la justificarea acestuia prin diverse mijloace.

De asemenea, nu cred că există cu adevărat vreo persoană atât de nefiresc alcătuită, încât să își poată explica, fără sentimente perturbatoare, mai toate împrejurările vieții, așezându-le, cu număr de inventar și descriere amănunțită, în dosarele unui monumental fișet numit „știință”.

Cred, însă, că, în cazul multora, este păstrată o aparență, pe întregul parcurs al vieții, o poză neclintită în fața evenimentelor de tot felul și impenetrabilă atunci când norii înver­șu­­nați ai vremurilor revarsă lacrimi peste firea umană. O simplă postură, conservată cu multă grijă, menită să devină masca pe care adesea o numim, în necunoș­tință de cauză, modus vivendi.

Și cred că, în anumite momente, indiferent de ceea ce vrem să le demonstrăm persoanelor din jur, măștile cad și aparențele se topesc, sub căldura de neevitat a iubirii. Deoarece rădăcinile iubirii adevărate nu sunt în solul nefertil al acestei lumi, ci în profunzimea de nepătruns a dragostei divine, dincolo de toate prefăcătoriile implantate în cotidian.

Eu cred că, în fața morții, nimeni nu rămâne indiferent. Iar decesul unei persoane dragi ne poate aduce în suflet sentimente diferite: tristețe, teamă, revoltă chiar, dar fără a putea înlătura convingerea că suntem mărunți, neputincioși în fața măreției care a conceput acest univers oferit nouă spre stăpânire vremelnică.

De asemenea, nu există om care să nu își piardă orice concepție „contondentă” atunci când își ține, pentru prima dată (și nu doar), în brațe propriul copil. Deoarece nici o minune contemporană nu este mai vizibilă, mai răscolitoare, mai covârșitoare decât nașterea unui prunc, sânge din sângele tău, viață din viața ta.

Credința este explicată, în mod atât de simplu, de regele David: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu Care faci minuni!” (Psalmul 76, 13).

Prezența Domnului în toată viața noastră, în momentele cele mai frumoase ori cele mai răscolitoare, nu poate fi substituită nicicum, niciodată.