Una dintre cărțile care aduc în atenție personalitatea Sfântului Andrei Șaguna este și prima biografie despre el, scrisă de secretarul său, Nicolae Popea, Episcopul de mai târziu al Caransebeșului și membru
Răspunsuri duhovniceşti: „Nu e bine să judeci, oricine ar fi!“
Am văzut că spuneţi că pot să folosească călugării pe mireni, să-i sfătuiască, fără să-i judece. Ce întelegeţi prin: „fără să-i judece“?
Adică: nu-i judeca pentru faptele lor rele. Decât numai atât - să iasă în evidenţă că nu e bine ce face, generalizând fapta lui rea. În tot cazul, să nu judece: „Vai, ticălosul, uite ce-a făcut!“ - înseamnă că-l judeci şi-l condamni. Şi asta e o greşeală! Dar când vorbeşti de greşelile cuiva, îndreptând, cu sfaturile pe care le dai, pe cineva, că „nu e bine să faceţi aşa şi aşa“, dacă cineva e vizat că a făcut, tocmai el, aceste lucruri pe care le dai drept exemple, n-ai pus răutate. Şi va înţelege şi el că nu e răutate. Dar nu e bine să judeci, oricine ar fi.
Mi-amintesc, din Pateric, de un pustnic, care a zis despre unul din sat că este rău. Si el era un pustnic vechi. Şi a întrebat, când l-a vizitat un consătean de-al lui: „Al lui cutare tot aşa rău este?“ „Tot aşa, părinte“, i s-a răspuns. Şi a zis: „Of, of, of!“ - l-a judecat. Şi a plecat. La două zile, a venit îngerul şi i-a spus: „Părinte, a murit omul acela despre care voi aţi spus că e rău. Şi m-a trimis Dumnezeu să te întreb: «Unde să-l ducem? În rai sau în iad?» Că tu l-ai judecat“. Şi atunci el şi-a dat seama că l-a judecat şi a făcut o mare greşeală. Şi toată viaţa a dus o luptă de pocăinţă mare şi cu dorinţa să-i dea Dumnezeu un semn că este iertat. Şi nu-i dădea deloc. Iată, vezi ce-a făcut? Toată osteneala lui, în pustie, a stins-o prin judecarea altuia. Si acela era un mirean. Si erau fapte rele cele pe care le făcea. Dar nu trebuia să-l judece! (Dialog cu părintele Arsenie Papacioc, Despre călugărie şi căsătorie)





.jpg)