Cum trebuie să aleagă călugării şi mirenii duhovnici buni, după voia lui Dumnezeu?
Să caute cu credinţă şi vor găsi şi să ceară de la Dumnezeu prin rugăciune şi lacrimi şi le va da. Că nu începe, nici se sfârşeşte lumea cu noi. Are Dumnezeu încă destui aleşi necunoscuţi care pot să călăuzească suflete pe calea mântuirii. Iar calităţile unui duhovnic bun sunt cam acestea: să fie, mai întâi, om de rugăciune, să iubească biserica şi pe toţi oamenii, să fie smerit şi blând cu cei smeriţi, care se căiesc de păcatele lor, şi aspru cu cei leneşi, care nu merg la biserică şi nu părăsesc păcatele; să nu fie iubitor de bani şi de lucruri pământeşti, nici să fie iubitor de laudă şi cinste. Iar cununa tuturor - să fie gata, la nevoie, a-şi pune şi viata şi sufletul pentru Biserica lui Hristos şi pentru fiii săi sufleteşti.
Se observă în unele părţi că se neglijează Spovedania şi se dă prea des şi chiar necanonic Sfânta Împărtăşanie. Cum este mai bine de făcut în această situaţie?
Nu putem renunţa la Sfintele Canoane şi la practica milenară a Bisericii. Să mergem pe drumul Părinţilor şi al înaintaşilor noştri, pe drumul canonic al Sfintei Tradiţii. Nu deasa Împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa Spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Împărtăşanie este semnul slăbirii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Îndreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii începe cu deasa Spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, împăcare cu toţi şi smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem împărtăşi mai des, aşa cum arată Sfintele Canoane şi tradiţia Bisericii. Altfel cum să primeşti pe Domnul cerului şi al pământului în casă când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales de mândrie? (Convorbiri duhovniceşti cu părintele Paisie Olaru)
.jpg)
