Suntem în timpul binecuvântat al Postului Crăciunului, când ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Pentru cei mai mulţi dintre semenii noştri această perioadă este una doar a darurilor. Ei văd în Crăciun doar bucuria lumească a acestei sărbători şi nu partea spirituală a praznicului împărătesc.
Recunoștință adusă Cuviosului Dimitrie pentru vindecările din timpul pandemiei
Slujitorii şi ostenitorii Catedralei Patriarhale, unde se află racla cu cinstitele moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, aud şi văd foarte des minunile pe care le săvârşeşte ocrotitorul Capitalei. Oamenii se roagă fierbinte, primesc ajutor şi apoi revin să mulţumească. Unii chiar mărturisesc slujitorilor catedralei despre minunile pe care le-au trăit. În ultimii doi ani, când au fost restricţii legate de pandemie, sărbătoarea Sfântului Dimitrie a fost puţin diferită, unii credincioşi din ţară neavând posibilitatea să vină la hram. Cu toate acestea, ei au simţit chiar şi din depărtare ajutorul venit de la acest mare cuvios şi, când au avut posibilitatea, au venit să se închine, să participe la slujbele în aer liber sau să mărturisească trăirile avute şi darurile primite. Despre aceste mărturii vii ale credincioşilor şi despre minunile pe care le săvârşeşte Sfântul Dimitrie, am vorbit cu protosinghelul Silvestru Buşică, slujitor la Catedrala Patriarhală, şi cu Mihai Grigoriu, administrator.
Părintele Silvestru ne-a spus că şi slujitorii catedralei trăiesc o bucurie în fiecare an, mai ales în preajma sărbătorii Sfântului Dimitrie. Dar nu numai în această perioadă, ci şi pe tot parcursul anului. „Oamenii ne-au mărturisit că în această perioadă a pandemiei, care a fost în anii trecuţi, au simţit că a fost foarte greu pentru că nu au reuşit să se roage lângă racla Sfântului Dimitrie. Cu toate acestea, au simţit ajutor şi mângâiere din partea cuviosului în această perioadă de însingurare, când au avut depresii, frici puternice din cauza deceselor despre care auzeau. Ei au găsit alinare în timpul rugăciunii, cu gândul la Sfântul Dimitrie. Slujbele în perioada de închidere a bisericilor au continuat şi, chiar dacă a fost greu să slujim fără credincioşi, am simţit ajutorul Sfântului Dimitrie mult mai puternic. Atunci când suntem într-o libertate considerăm că totul este bine, dar în momentul în care încep nişte restricţii, când se impun reguli atipice generaţiei noastre, pentru că nu am mai întâmpinat aşa ceva, intensificăm rugăciunea şi conştientizăm prezenţa sfinţilor mai mult. Primeam atunci foarte multe mesaje de la cei care se spovedesc la preoţii din Catedrala Patriarhală prin care oamenii ne solicitau să ne rugăm la racla sfântului să ne ajute să trecem peste această primejdie.”
Sfântul Dimitrie ajută oamenii să treacă peste depresii şi frici
Despre perioada deosebită de pandemie şi restricţiile care au îngreunat uneori accesul la racla cu sfintele moaşte, părintele Silvestru ne-a spus că „Sfântul Dimitrie este o prezenţă vie în viaţa fiecărui creştin care trece pragul Catedralei Patriarhale. Au fost oameni care veniseră pentru prima oară aici, iar mai târziu s-au întors şi ne-au spus că au avut o trăire deosebită legată de apropierea de cuvios. După ridicarea restricţiilor au venit mulţi oameni la raclă dintre cei care nu veniseră aici niciodată. În pandemie am săvârşit cu sfintele moaşte o procesiune şi oamenii au aflat şi s-au rugat atunci Sfântului Dimitrie. Ulterior, au spus că s-au bucurat că sfântul a fost şi în incinta spitalelor, dar şi pe străzile Bucureştilor. Ei şi-au promis că vor merge la raclă. Cu ocazia hramului din 2020 şi 2021 mulţi ne-au mărturisit despre ajutorul primit de la sfântul. Mai ales cei din Bucureşti, care au venit la raclă, ne-au spus că se bucură că l-au cunoscut. Asistăm adesea la minuni pe care le-a săvârşit Cuviosul Dimitrie cu oamenii care vin aici să se închine. Vin oameni cu depresii, cu insomnii, după programul de lucru şi se roagă în genunchi, citind Acatistul, după care ne mărturisesc că sfântul i-a ajutat să-şi găsească echilibrul şi să se odihnească. Sfântul Dimitrie ajută foarte mult oamenii care au cădere morală, iar această perioadă de după restricţii a avut şi efecte pozitive. Oamenii au învăţat unele lucruri, chiar şi cei care au pierdut apropiaţi. După restricţii, oamenii au revenit cu mai mare bucurie la slujbe. Mulţi oameni noi am văzut, mai ales pentru că am făcut slujbe în curtea bisericii şi ne dădeam seama după pliculeţele de anafură oferite la finalul slujbei. Erau peste 800 de persoane uneori, ceea ce nu era posibil în biserică, pentru că nu este atât spaţiu”.
Bucuria revederii a fost mare, mai ales pentru persoanele care au stat mult timp în casă: „Credincioşii au avut bucuria sărbătorilor în 2020 şi 2021 pentru că s-au putut elibera, să iasă din casă, să întâlnească feţe noi, mai ales după restricţii. Aceste pelerinaje au fost pentru locuitorii Bucureştiului un fel de «respiro», o încredinţare că vom reintra în normal. Restricţiile i-au ţinut pe oameni departe de apropiaţii lor. Atunci când li s-a oferit posibilitatea să se întâlnească şi cu alţi credincioşi la rând, au avut bucurie mare. Când trecem pe la rând, auzim mărturii de la oameni despre ajutorul primit de la sfântul. Fiecare e cu întâmplarea lui şi împlinirea rugăciunii pe care o face”.
Cuviosul Dimitrie îşi face veşmânt brodat
De câţiva ani, sfintele moaşte au primit nişte veşminte cu totul deosebite. Părintele Silvestru ne-a luminat în această privinţă: „De ceva timp încoace îi confecţionăm Sfântului Dimitrie, cu ajutorul familiei Albăstroiu din Piteşti, veşmântul, mânecuţele şi acoperământul de raclă în India, într-o tehnică «în fir de aur tirtir». Această familie are evlavie la cuviosul. Numai în 2020 nu am reuşit să facem, dar în 2021 am reuşit să-i facem Sfântului Dimitrie un veşmânt alb. Planul îl desenează cineva din Bucureşti, respectându-se chipul icoanei cuviosului. Trimitem apoi schiţa la atelierul din India, unde broderia se face manual. Sigur că durează tot acest proces, dar rezultatul este cu totul special şi mulţumim lui Dumnezeu pentru această minune. Acum avem mai multe veşminte pentru Sfântul Dimitrie în această tehnică, pe culoarea verde, mov şi alb. Tot această familie din Argeş a reuşit să facă veşminte pentru mai mulţi sfinţi cu moaşte din ţară. Astfel, au făcut veşminte pentru Sfânta Parascheva, Sfânta Filofteia, Sfântul Calinic, Sfântul Irodion, Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcii. Astfel, ei sunt prietenii sfinţilor din toată ţara. Acum lucrează la acoperământul pentru Sfântul Nicodim de la Tismana.”
„Pentru noi toţi, pandemia a fost un examen”
Mihai Grigoriu, administratorul Catedralei Patriarhale, cel care cunoaşte modul de organizare a slujbelor, dar are şi mărturii ale credincioşilor despre ce au trăit în acest sfânt lăcaş, ne-a vorbit despre apropierea dintre Cuviosul Dimitrie şi oamenii care-l iubesc şi preţuiesc: „Fie că vorbim de credincioşii care vin des la slujbe sau cei care vin doar la hramul din 27 octombrie, aceştia toţi sunt prieteni ai Sfântului Dimitrie. Sfântul Cuvios Dimitrie este un sfânt smerit, ascultător şi tot aşa sunt şi prietenii săi, credincioşii care vin la închinare. Într-adevăr, mai ales în perioada hramurilor din ultimii doi ani nu au putut să participe toţi credincioşii din ţară, dar au reuşit să ajungă mai uşor cei din Bucureşti. Mulţi dintre credincioşii bucureşteni înainte de pandemie veneau cu o săptămână sau două înainte de hram să se închine, pentru a face loc credincioşilor din depărtare. În ultimii ani, ei s-au închinat chiar în ziua de pomenire a cuviosului. Pentru noi toţi pandemia a fost un examen. Însă Sfântul Dimitrie a ştiut să gestioneze situaţia mai bine decât noi. Atunci când asculţi de sfântul, lucrurile merg bine. Când ai un sfânt lângă tine, te simţi mai aproape de Dumnezeu. Am avut mărturii din partea credincioşilor care au beneficiat de minuni făcute de Dumnezeu prin rugăciunea Sfântului Dimitrie. Era o doamnă din Galaţi care intrase în spital din cauza infectării cu virusul Covid-19. Când era în salon, aproape în agonie, l-a visat pe Sfântul Dimitrie, care i-a spus: «După aceasta să vii şi să-mi săruţi mâna!». Ea s-a trezit şi şi-a dat seama că era anume Cuviosul Dimitrie, pentru că venea la catedrală uneori. După acest moment a devenit ca un apostol al Sfântului Dimitrie. Chiar dacă se simţea în continuare rău, ea avea încrederea şi convingerea că se va face bine şi va reuşi să ajungă la Sfântul Dimitrie. Aşa s-a şi întâmplat, iar femeia a venit să ne mărturisească această minune. În alt caz, cu o fetiţă care suferă de epilepsie, în timpul unei crize care a dus la pierderea cunoştinţei, părinţii ne-au cerut să ne rugăm pentru ea. Noi am mers în dreptul raclei Sfântului Dimitrie, cu gândul la această copilă. După ce am încheiat Acatistul, fetiţa s-a trezit şi părinţii ne-au sunat să ne mulţumească. Ştim şi din viaţa Sfântului Dimitrie că a vindecat o copilă. Tot aşa a făcut şi acum, pentru că sfinţii lucrează tot timpul.”
Sfântul care ajută oamenii să se împrietenească
L-am mai întrebat pe domnul Grigoriu despre mărturiile de vindecări minunate ale oamenilor, ca urmare a rugăciunilor la Sfântul Dimitrie: „Pentru credincioşi, Sfântul Dimitrie este un bun pedagog, pentru că în zilele noastre mulţi oameni suferă de lipsa de prietenie. Mulţi oameni vin să mulţumească pentru că nu şi-au pierdut o prietenie sau au căpătat o prietenie adevărată. Mai ales în pandemie, când nu era permisă apropierea fizică, oamenii şi-au dat seama de ajutorul Sfântului Dimitrie. Ei au recăpătat ceea ce au pierdut. Chiar dacă tehnologia avansează, starea de prietenie între oameni are mult de suferit astăzi. Sfântul Dimitrie, având o viaţă discretă, calitate dumnezeiască, acţionează în viaţa omului cu multă discreţie, iar credincioşii îşi dau seama după o perioadă că au căpătat ceea ce nu au avut poate niciodată. Sunt oameni care au vârste înaintate şi îşi dau seama că nu au nici un prieten adevărat. Acesta este unul dintre motivele pentru care credincioşii stau cu orele la rând: oamenii se simt cu adevărat prietenii Sfântului Dimitrie şi dobândesc prin el prieteni. După pandemie, Catedrala Patriarhală a fost ca o şcoală unde elevii s-au întâlnit după vacanţa mare. După închiderea bisericilor, oamenii au început să vină chiar mai devreme la biserică. Sfântul nu intră în viaţa omului decât atunci când acesta este pregătit să-l întâlnească. După vindecarea unei fetiţe de către Sfântul Dimitrie, tatăl acesteia, care l-a văzut pe binefăcător, l-a recunoscut în icoana din catedrală şi acum îi mulţumeşte pentru aceasta. Pentru Sfântul Dimitrie a fost ceva obişnuit să ne ajute în perioada de pandemie. Aşa a demonstrat încă o dată că el este cu adevărat ocrotitorul Bucureştilor. Mulţi credincioşi au spus că au simţit ajutorul Sfântului Dimitrie în timpul procesiunii speciale din 2020, ca o răsplată pentru procesiunile pe care ei le-au făcut la racla cu sfintele sale moaşte.”