Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Recunoștință pentru elocință

Recunoștință pentru elocință

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei

Înainte de a pleca spre timpul trecut, anul care s‑a încheiat a adus negrăită împlinire inimilor celor care vibrează la înaltele trăiri ale credinței și simțirii românești.

Am primit cu bucurie vestea că recunoștința pentru oamenii speciali ai Ținutului Fagilor a căpătat viață prin cinstirea pe care Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a arătat‑o doamnei Doina Cernica, conferindu‑i, chiar la sărbătoarea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, Ordinul eparhial Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.

Acordarea distincției de vrednicie nu a fost întâmplătoare! Face parte din rânduiala lui Dumnezeu de a oferi cuvenita prețuire celor binecinstitori, rugători și fideli pământului sfânt al țării.

Doamna Doina Cernica este un apostol al Mănăstirii Voroneț. Nu cred că vreodată, în istoria ei, mănăstirea a dobândit atât de multe pagini de cronică sau activitate desfășurată în preajma ei, accentuată în ultimii ani prin prezențe notabile, atât din țară, cât și de dincolo de hotarele de acum și de altădată, să fi cunoscut o asemenea expunere mediatică și recunoaștere în paginile presei sucevene și naționale. Evenimentele voronețiene fac subiectul paginilor pe care doamna Doina Cernica le găzduiește într‑una dintre cele mai prestigioase publicații din țară, Crai Nou, cu nume de istorie și muzicalitate, ce a adus în fața cititorilor suceveni și a celor care o citesc online principalele momente ce marchează viața Voronețului și a altor locuri ale Sucevei, cu precădere Putna, Sucevița și altele.

O așez pe Doina Cernica alături de cronicarii de altădată care scriau despre mănăstiri, ctitorii și slujitorii Bisericii, voievozi, boieri și oamenii țării. Cronicarii de astăzi dovedesc o neasemuită dăruire, pusă în evidență în paginile ziarului Crai Nou.

Viața culturală de la Voroneț cunoaște o efervescență îmbucurătoare prin publicații, întâlniri, colocvii, dar mai ales prin slujbe zilnice și numeroasele Liturghii arhierești, prilejuite de cele două hramuri ale mănăstirii, unul statornicit de sfântul ctitor, Voievodul Ștefan al Moldovei, la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtător de biruință, și celălalt, așezat după canonizarea Cuviosului Daniil Sihastrul, marele rugător și duhovnic al Țării de Sus.

Nu doar expunerea în cuvinte luminoase, delicatețea și amănuntele excepționale ne‑au fost dăruite prin condeiul doamnei Cernica. Și la stăruința maicilor iubitoare de cultură din această mănăstire, în special a scriitoarei stavrofore Elena Simionovici, numeroși oameni de suflet, buni condeieri și patrioți luminați, veniți din Bucovina aflată dincolo de granițele vremelnice, au scris despre Voroneț. Și ei au adus obolul iubirii într‑o admirabilă lecție de istorie și spiritualitate românească.

Zidirea bisericii de la Voroneț este rodul unei lucrări minunate, petrecută cu mulți ani în urmă, 1488, ca într‑o poveste, în trei luni, trei săptămâni și trei zile. Iar pe pereții voievodalei mănăstiri a fost așezat unul dintre cele mai frumoase veșminte picturale, a cărui faimă a ajuns până la marginile pământului.

Mănăstirea a mai cunoscut clipe de har, dar și încercări. O perioadă cernită a fost marcată de pustiirea ei și de lacrimile care au curs în perioada înstrăinării și alipirii Bucovinei de către austrieci. După 1990, mănăstirea cunoaște o etapă de restaurare, bucurie și nădejde pentru anii care vor veni. Dacă în istoria multor mănăstiri găsim momente de refacere, revigorare spirituală și operă culturală deosebită, la fel se întâmplă și în istoria ultimilor ani la Voroneț.

Când cercetătorii se vor așeza la masa de lucru și vor dori să rescrie ce s‑a întâmplat la ctitoria Măriei Sale, Voievodul Sfânt Ștefan, vor trebui să cerceteze și cronicile doamnei Doina Cernica. Pe lângă informații, prezentarea evenimentelor, nume și date din abundență, vor găsi mai ales talentul scriitoricesc, inspirația condeierului și căldura unei inimi care vibrează, nu la comandă, ci așa cum simte.

Consider că distincția de vrednicie oferită doamnei Doina Cernica, la propunerea proinstareței, stavrofora Irina Pântescu, şi a stareței, stavrofora Gabriela Platon, cu prilejul sărbătorii Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț, la sfârșit de decembrie 2021, este prea puțin, sau doar începutul...

Cu siguranță, cei din administrația locală și mai ales din cea bisericească se vor opri asupra operei și dăruirii doamnei Doina Cernica.

Astfel, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, dimpreună cu toți prietenii și sfinții Voronețului, se vor bucura înaintea Tronului Preasfintei Treimi.

 

Citeşte mai multe despre:   Mănăstirea Voroneţ