Renașterea duhovnicească a Mitropoliei de Veria, Naousa și Kampania - o viață închinată slujirii, ascultării și continuității apostolice

Viața duhovnicească din Mitropolia de Veria, Naousa și Kampania a cunoscut, în ultimul sfert de veac, o înflorire binecuvântată, asemenea unei grădini roditoare care, udată de apele vii ale Duhului Sfânt, a renăscut cu o putere și o frumusețe ce amintesc de zorii apostolici ai Bisericii.

Această reînnoire profundă s‑a legat în chip tainic și providențial de venirea Mitropolitului Pantelimon Kalpakidis, un ierarh cu o arhitectură interioară plămădită în atmosfera duhovnicească a Tesalonicului, unde fusese multă vreme colaborator al cunoscutului Mitropolit Pantelimon al II‑lea Hrisofakis.

Venirea sa la Veria nu a fost doar o schimbare administrativă, ci începutul unei epoci de rodire, de întărire și reînnoire, în care trecutul apostolic și prezentul Bisericii s‑au întâlnit într‑o armonie luminoasă, o neîncetată „liturghie după liturghie”.

Orașul Veria, cetate‑efigie a Ortodoxiei, purtător al unei memorii sfinte de aproape două milenii, rămâne pentru întreaga Ortodoxie un loc al întâlnirii cu pașii Sfântului Apostol Pavel, cel care a binevestit aici Evanghelia și a lăudat evlavia credincioșilor. De aici, din acest amvon natural al istoriei, Apostolul neamurilor și‑a continuat periplul misionar spre Atena, plecând din apropiatul port Platamonas, pentru a lăsa în urmă nu doar amintiri, ci o comunitate vie, altoită pe „Cuvântul vieții”.

Această moștenire apostolică atât de strălucitoare nu a rămas îngropată în cronici prăfuite, ci a fost cinstită printr‑o activitate teologică profundă, concretizată mai ales prin organizarea anuală a congresului dedicat scrierilor pauline (Pavlia), unde teologi din Grecia și din întreaga lume au cercetat și au adâncit sensurile epistolelor, descoperind în ele lumină și răspunsuri pentru vremurile de astăzi.

La sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Veria devine o cetate a mărturisirii și a bucuriei, cu procesiuni solemne ce pornesc de la Catedrala Mitropolitană și se îndreaptă spre locul predicii apostolice, spațiu înfrumusețat cu evlavie și recunoștință. Acest pelerinaj, străbătut în rugăciune și cântare, transformă orașul într‑o icoană vie a Bisericii luptătoare, o mărturie vibrantă a fidelității unei eparhii care, de două mii de ani, își păstrează nealterată conștiința rădăcinilor sale.

În această lucrare de reînnoire și de rodire duhovnicească, Mitropolitul Pantelimon a fost înconjurat de colaboratori credincioși, între care s‑a remarcat Preasfințitul Episcop de Domenikon, Athenagoras, unul dintre cei mai apropiați ucenici și împreună‑lucrători ai săi, a cărui viață și slujire se împletesc în chip pilduitor cu istoria recentă a acestei mitropolii.

Preasfințitul Episcop de Domenikon, Athenagoras (pe numele civil Athanasios) Birdas, fiul binecredincioșilor părinți Constantin și Teodora, s‑a născut în anul 1964, în binecuvântatul ținut Tsotyli din Kozani, într‑un spațiu unde credința, asemenea unei vetre nestinse, a hrănit necontenit sufletele și a modelat conștiințele oamenilor în duhul tradiției ortodoxe.

Într‑o lume a simplității și a evlaviei, s‑au așezat primele temelii ale unei vieți care avea să fie închinată în întregime slujirii lui Dumnezeu.

Pronia dumnezeiască i‑a călăuzit apoi pașii către Tesalonic, cetate cu strălucire apostolică, unde și‑a petrecut anii formării, împlinindu‑și studiile generale și purtând în inimă, alături de dorința cunoașterii, chemarea tainică a Altarului.

A urmat Facultatea Industrială din Tesalonic, secția Științele Administrării Afacerilor, dobândind rigoarea gândirii, disciplina organizării și simțul responsabilității, virtuți care aveau să‑i fie de folos în slujirile viitoare. Formarea sa a fost desăvârșită prin absolvirea studiilor teologice la Academia Bisericească Superioară din Tesalonic, unde lumina teologiei a adâncit chemarea sa lăuntrică, transfigurând cunoașterea în slujire și pregătindu‑l pentru o viață așezată sub semnul ascultării și al dăruirii.

Încă din anii tinereții, când sufletul este deosebit de sensibil la glasul lui Dumnezeu, s‑a legat cu fidelitate de Înaltpreasfințitul Mitropolit Pantelimon al Veriei, Naousei și Kampaniei, pe atunci protosinghel al Sfintei Mitropolii a Tesalonicului. Această întâlnire, rânduită de Pronia Divină, a devenit începutul unei legături duhovnicești întemeiate pe ascultare, încredere și comuniune. În acea perioadă, și‑a adus aportul ca membru al bisericii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, izvor de har și loc de întâlnire al credincioșilor din întreaga lume ortodoxă. Totodată, s‑a implicat activ în lucrarea Refugiului Creștin pentru Tineri, sprijinind cu devotament formarea duhovnicească a noilor generații și oferind îndrumare celor aflați la începutul drumului lor spiritual.

După împlinirea îndatoririlor militare, în anul 1994, a urmat chemarea ascultării și l‑a însoțit pe îndrumătorul său la Veria, cetate sfințită de pașii Sfântului Apostol Pavel, loc unde memoria apostolică nu este doar amintire, ci prezență vie în fiecare rugăciune și slujbă. În același an a primit hirotonia întru diacon, iar în anul 1996 a fost ridicat la treapta Preoției, fiind învrednicit totodată cu rangul de arhimandrit, ca semn al încrederii și al recunoașterii vredniciei sale. A fost numitS al Catedralei Mitropolitane „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Veria, unde a slujit cu fidelitate și cu inimă aprinsă de iubire pentru Hristos și pentru Biserică. În anul 2000 a fost hirotesit duhovnic, devenind povățuitor și sprijin pentru numeroase suflete, pe care le‑a călăuzit cu discernământ și blândețe spre lumina împăcării și a comuniunii cu Dumnezeu.

Chemarea monahală, asemenea unei lumini tainice care arde necontenit în adâncul inimii, l‑a așezat între primii membri ai noii obști a Sfintei Mănăstiri Panaghia Dovra, așezământ renăscut prin jertfa și rugăciunea celor care au primit misiunea de a‑i reda frumusețea de odinioară, unde viețuiește până astăzi, împletind nevoința tăcută a chiliei cu sarcinile administrative, devenind el însuși chip al statorniciei monahale în mijlocul lumii.

Responsabilitățile sale administrative și pastorale au crescut treptat, pe măsura încrederii care i‑a fost acordată. În anul 1995 a fost numit responsabil al Fondului General Filantropic, slujire în care a unit discernământul organizatoric cu iubirea milostivă față de aproapele. În anul 1996 a devenit consilier mitropolitan, iar în anul 2006 a fost ridicat la rangul de prim-consilier mitropolitan.

Din anul 2014 a îndeplinit ascultarea de protosinghel (vicar administrativ) al Sfintei Mitropolii de Veria, Naousa și Kampania, fiind colaborator apropiat al mitropolitului și sprijin statornic al lucrării eparhiei. În această perioadă, a contribuit la organizarea unor importante vizite patriarhale și episcopale și a avut un rol esențial în pregătirea momentului de profundă semnificație spirituală al resfințirii vechii Catedrale Mitropolitane din Veria, în iunie 2016, redând credincioșilor un altar restaurat al memoriei și al rugăciunii, simbol al biruinței credinței asupra uitării și a vremurilor potrivnice.

În paralel, slujirea sa s‑a extins și în cadrul Centrului de Pelerinaj Panaghia Soumela, loc de profundă însemnătate pentru Eparhia Veriei. Din anul 2001 a fost membru al consiliului de conducere, iar din anul 2007 a devenit membru titular și vicepreședinte, contribuind la păstrarea și întărirea acestei tradiții sacre. Ca membru al consiliului și, din 2013, ca stareț al așezământului, a vegheat asupra acestei grădini a Maicii Domnului cu înțelepciune și dragoste. De asemenea, implicarea sa constantă în organizarea congreselor „Pavlia” și misiunile bisericești internaționale l‑au transformat într‑un ambasador al teologiei și culturii ortodoxe.

Astfel, încă de la întemeierea manifestărilor „Pavlia”, în anul 1995, a participat în fiecare an la organizarea Congresului Științific Internațional și a celorlalte evenimente dedicate vieții și operei Sfântului Apostol Pavel, devenind o prezență constantă și luminoasă în viața spirituală și culturală a mitropoliei. A luat parte la numeroase misiuni bisericești în Grecia și în alte țări, purtând pretutindeni mărturia credinței ortodoxe și contribuind, prin studiile și articolele sale, la întărirea legăturilor teologice și duhovnicești dintre comunități.

Contextul în care s‑a format noul ierarh este unul al unei renașteri totale: Mănăstirea Panaghia Dovra a înflorit, având astăzi o obște numeroasă, biserici noi au fost ridicate spre slava lui Dumnezeu, iar vechea catedrală, odinioară profanată și transformată în moschee, strălucește din nou în demnitatea ei originară. Mitropolia a devenit un loc de pelerinaj și de întâlnire pentru întreaga Ortodoxie, un spațiu unde harul lucrează vizibil.

Mai mult, sub omoforul Mitropolitului Pantelimon, eparhia a devenit un adăpost al iubirii pentru ierarhii bătrâni și încercați, precum mitropoliții Alexandru din Alexandria sau Ambrozie al Ierusalimului, care au găsit la Veria o casă primitoare și o inimă părintească.

Dragostea acestei mitropolii s‑a revărsat și asupra Bisericii Ortodoxe Române, care a simțit purtarea de grijă și comuniunea frățească a Mitropolitului Pantelimon și a colaboratorilor săi, între aceste semne de apropiere numărându‑se și realizarea unui film documentar dedicat Sfântului Nectarie de la Eghina, gest care a întărit punțile duhovnicești dintre cele două Biserici.

Împlinirea călătoriei de slujire a Părintelui Athenagoras a primit pecetea desăvârșirii în ziua de 9 octombrie 2025, când, la propunerea Mitropolitului Pantelimon și cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, sub președinția Arhiepiscopului Ieronim al Atenei și al întregii Grecii, l‑a ales Episcop‑vicar, acordându‑i titlul istoric al Episcopiei de Domenikon.

Hirotonia arhierească, săvârșită la 18 octombrie 2025 în vechea Catedrală Mitropolitană a Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Veria, a fost o încununare a vieții trăite în ascultare, smerenie și dăruire.

Astfel, viața și slujirea sa se înscriu în continuitatea acestei mitropolii apostolice, devenind o lumină ce călăuzește sufletele spre Dumnezeu și o mărturie că, atunci când omul răspunde chemării divine cu fidelitate și iubire, harul lui Dumnezeu lucrează și rodește, transfigurând timpul în veșnicie și slujirea în binecuvântare pentru întreaga Biserică.

Privind în urmă la această rânduială a harului, nu poți să nu recunoști mâna nevăzută a lui Dumnezeu, Care țese din firele fragile ale vieților omenești o tapiserie de o frumusețe negrăită. De la pașii Sfântului Pavel pe pământul Veriei și până la hirotonia Preasfințitului Athenagoras, un singur fir de aur străbate veacurile: credincioșia față de Evanghelie, ascultarea față de Biserică și curajul de a sluji fără preget.

Mitropolia de Veria, Naousa și Kampania rămâne, în lumina acestei istorii, nu doar o eparhie între altele, ci un amvon al lumii ortodoxe, un loc unde trecutul apostolic nu se transformă niciodată în muzeu, ci pulsează necontenit în liturghia prezentului. Iar viața noului Episcop, zidită cărămidă cu cărămidă pe temelia răbdării și a dragostei, se așază acum luminos în mozaicul viu al acestei tradiții, ca o piatră prețioasă menită să strălucească și generațiilor ce vor veni.

Căci aceasta este taina Bisericii: fiecare om care răspunde cu „da” chemării lui Dumnezeu devine, el însuși, o verigă a lanțului neîntrerupt ce ne leagă de Apostoli, de sfinți și de Hristos Însuși - iar acest lanț, oricâte furtuni l‑ar bate, nu se va rupe niciodată, pentru că este ținut nu de puterea omenească, ci de mâna Celui Care a spus: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin" (Matei 28, 20).