Sfântul Ștefan

M-a dus pe la tot felul de doctori mama, ­cerându-le să mă vindece de sfințenie.

N-am auzit de o astfel de boală, femeie, ­

îi răspundeau ei, trimițând-o acasă.

N-aveam nici cea mai mică durere trupească.

Mă dureau, în schimb, sufletul și aproape toate împrejurimile sale, până dincolo de linia orizontului. Adică stelele de pe cer, lumina ­soarelui, norii,

picăturile de ploaie, zborul berzelor, înserările, îndeosebi cele din gândurile oamenilor.

Dintre oameni, nu vedea decât mama că sufăr.

Și mai vedea îngerul de deasupra

patului, care mă lăsa în locul lui în icoană,

în vreme ce el mergea în locul meu la școală

și uneori chiar la joacă! Ba chiar începuse

să crească în locul meu.

Semănam atât de mult unul cu altul,

că nu putea să ne deosebească nimeni.

Nici măcar mama, care ne născuse

pe amândoi.

Dar cum numai eu eram făcut cu tata, se ­gândise ca pe celălalt să-l ascundă în icoană.

Acum celălalt eram eu, fără ca mama

să știe asta.

Deoarece mă învățasem cu suferința,

am păstrat-o pentru mine toată.

De la suferință a și plecat totul, mai bine zis, de la obiceiul ei de a se revărsa afară din icoană, în lume.

A trebuit s-o urmez îndeaproape. Ca să-mi pot salva sufletul.

A trecut o viață de om, chiar viața mea,

de când am ieșit din icoană. Atunci am suferit

cel mai mult. Mă dureau toate, până și linia ­orizontului, ce se mutase în palma mea, ca să poată să mă doară mai tare.

M-am uitat pe fereastră și-am văzut că se adunaseră toate înserările din gândurile ­oamenilor la noi în curte

Credeam, așa cum cred și-n clipa de față, că sufletul meu mic, de biet om de rând, n-o să poată să se descurce singur cu ele, dar o scoate de fiecare dată la capăt.

Ca să le poată fi bine berzelor și picăturilor de ploaie. Și ca să nu poată afla niciodată mama că numele cu care mă cheamă acasă de la joacă e al celuilalt, nu al meu.

Mă folosesc zi de zi de el, ca să-mi pot aduce aminte că într-o altă viață a mea, care s-a sfârșit demult, eram sfânt și aveam un frate geamăn, ce creștea în locul meu

și se întorcea cu toată suferința lumii în ghiozdan de la școală.