Știu eu mai bine!

De câte ori n-am auzit asta fiecare dintre noi!

Câtă vreme se bazează pe expe­riența profesională sau de viață, nu e mare lucru de comentat și probabil chiar ar trebui să ascultăm ce are de spus omul respectiv.

Lucrurile se schimbă binișor când persoana aruncă replica în legătură cu orice subiect: administrarea urbei, administrarea statului, poluarea, suprapopularea planetei, gaura din stratul de ozon, cursa înarmărilor nucleare, călătoriile în cosmos, colonizarea altor planete, deplasarea galaxiilor spre roșu, cuantica, ingineria genetică... Parcă e un pic cam mult, nu?

O variantă a lui „Știu eu mai bine!” se putea auzi la cozile de multe ore din vremurile pe care unii le regretă: se povestea, să zicem, despre cineva care avea simul­tan cancer și SIDA când fusese lovit în plin de o basculantă - la care alt membru al cozii zicea: „Știu eu un caz mai tare!” Putea eroul poveștii să fi călătorit în timp din secolul 16 ori să aibă trei mâini, tot se găsea careva să spună că știe un caz mai spectaculos.

Era televiziunii libere, apoi cea a Internetului, a dus sistemul pe cele mai înalte culmi. Acum nu mai e vorba doar de simpli cetă­țeni, ci și de oameni cu „expertiză”. În ce domeniu - nu contează: specialistul în fenomene meteorologice extreme invitat în studio ca să explice tornadele din America va comenta fără rețineri un Breaking News cu un atac terorist în Africa. Și, desigur, o va face pentru că știe el mai bine decât noi, care ne uităm în gura lui.

Un subdomeniu special și extrem de important al lui „Știu eu mai bine!” este cel al autodiagnosticării și automedicației. Cineva îmi povestea că, ajungând în Finlanda și având un disconfort de sănătate pentru care orice român care știe el mai bine ia un furazolidon sau un imo­dium, a aflat că nu se vând la liber! Trebuie să mergi să-ți faci niște analize, pe care le vor interpreta doi doctori. Dacă interpretarea, deci diagnosticul, coincide, atunci se stabilește tratamentul în consecință. Dacă nu, e chemat al treilea doctor să citească analizele!

Sigur, există un mic detaliu: și analizele, și citirea lor se fac urgent (și nu, nu e nevoie să vii dimineața, pe stomacul gol!). Iar prudența asta, care poate părea exagerată, pleacă de la faptul că respectivul deranjament poate avea cauze foarte diferite, care necesită abordări diferite.

Banala durere de cap poate avea foarte multe cauze. Noi, care știm mai bine - și, din păcate, nu beneficiem de un sistem de sănătate funcțional - luăm un antinevralgic sau alt medicament similar, dar în felul acesta tratăm simptomul, nu cauza!

Subdomeniul de care zic are o zonă de manifestare halucinantă: sfaturile reciproce între non-medici! Există o revistă care și-a construit succesul, unul remarcabil, și pe paginile în care cititorii își recomandă unul altuia tratamente! Ce să mai spunem despre rețe­lele de socializare și în general despre spațiul online! Ce să te-ncurci cu doctorii, mai ales că se ajunge greu la ei, las’ că știe Mimi din Pașcani cum se tratează cel mai bine crampele musculare.

Un vârf greu de trecut - sau mai știi? - a fost reclama care sugera că poți să te-ndopi oricât, cu condiția să iei un medicament!

Poate că totuși, uneori, nu știm noi mai bine.