Timpul pascal şi apropierea serbării Rusaliilor

În Biserica Ortodoxă, astăzi, adică miercuri în săptămâna a 4-a după Paşti, sărbătorim „Înjumătăţirea Cincizecimii”. Creştinul practicant, când vede în calendar această prăznuire, se întreabă ce legătură este între timpul pascal şi apropiata serbare a Rusaliilor sau Cincizecimea?

Căutând o abordare logică, va număra zilele de la Paşti la Rusalii şi va constata că azi este a 25-a zi, deci suntem la jumătatea timpului liturgic dintre cele două praznice împărăteşti.

Şi totuşi de ce nu serbăm jumătatea timpului până la Înălţarea Domnului, care corespunde şi cu jumătatea timpului de 40 de zile de prăznuire pascală?

Răspunsul îl găsim în Sinaxarul zilei din Penticostar care se referă la evenimentele biblice din timpul activităţii mesianice a Domnului nostru Iisus Hristos.

În primul rând sărbătorim astăzi „Înjumătăţirea Cincizecimii” în cinstea celor două mari sărbători creştine: Paştele şi Rusaliile, pentru că această zi de miercuri din săptămâna a 4-a după Învierea Domnului leagă şi uneşte cele două praznice împărăteşti.

Textul aghiografic pleacă de la vindecarea slăbănogului de la Vitezda din Ierusalim de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. După această minune Domnul Iisus Hristos este căutat de conaţionalii Săi pentru a fi omorât, pentru că au fost scandalizaţi de vindecarea slăbănogului sâmbăta, ceea ce era pentru ei o călcare a zilei de odihnă.

Mântuitorul pleacă în Galileea şi stă în munţi. Aici satură în chip minunat cu 5 pâini şi 2 peşti 5.000 de bărbaţi în afară de femei şi copii, deci mii de oameni care veniseră să asculte cuvintele Lui.

Revine la Ierusalim la sărbătoarea Corturilor şi nu S-a arătat poporului decât la Înjumătăţirea acestui praznic iudaic, când vine în Templu şi-i învaţă pe cei prezenţi aici, care se minunau de profunzimea cuvintelor Lui. Mulţi dintre ei erau plini de ură faţă de El, mai ales că nu înţelegeau „cum ştie Acesta carte, fără să fi învăţat?”

Sinaxarul precizează de asemenea: „El, fiind un nou Adam, avea aceeaşi ştiinţă ca şi Adam cel dintâi; apoi, iarăşi, ca Dumnezeu, era plin de toată înţelepciunea”.

Văzând că toţi cârtesc împotriva Sa şi mai ales că vor să-L omoare, ­Hristos Domnul i-a mustrat „ca pe unii care păreau că apără sâmbăta” şi i-a întrebat direct de ce caută să-L omoare.

„Şi mulţimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă? Iisus a răspuns şi le-a zis: Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur pe om. Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă” (Ioan 7, 20-24). Sinaxarul ne spune că prin aceste cuvinte Mântuitorul le arată că El este „dătător al legii”.

În ultima zi a sărbătorii Corturilor „unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El” (Ioan 7, 44). A doua zi îi va da vederea orbului din naştere.

Şi noi astăzi ne rugăm prin cuvintele imnografului: „Înjumătățin­du-se Praznicul, sufletul meu cel însetat adapă-l cu apele dreptei cinstiri de Dumnezeu, Mântuitorule; că tuturor ai zis: Cel însetat să vină la Mine şi să bea! Izvorule al vieţii, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie!”