Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Tinere, pe cine alegi?

Tinere, pe cine alegi?

Un articol de: Pr. Constantin Sturzu - 14 Oct, 2007

De multe ori am auzit discutându-se despre sfinţi ca despre nişte supraoameni a căror viaţă nu poate fi luată ca reper pentru ceilalţi, „muritorii de rând“. Se creează, uneori, impresia că sfinţii au fost nişte oameni înzestraţi chiar din copilărie cu puteri supranaturale şi, ca atare, nouă, „oamenilor simpli“, nu ni se poate cere să ne ostenim pe aceleaşi cărări ale sfinţeniei. Prăpastia aceasta este artificial creată, ridicată pentru a ne scuza călduţa complacere în păcat. E adevărat că sunt sfinţi asupra cărora harul lui Dumnezeu s-a revărsat din belşug încă de când se aflau în pântecele mamei. Nu putem noi şti planurile lui Dumnezeu şi de ce El i-a preferat pe aceştia şi nu pe alţii. Însă nu puţine sunt cazurile în care unii au ajuns pe culmile sfinţeniei deşi mare parte din viaţa lor a fost una petrecută în păcate din cele mai grele, cum e şi cazul Sfintei Maria Egipteanca.

În fapt, nu înzestrarea genetică sau de altă natură ne împarte în sfinţi şi păcătoşi. Acel „ceva“ care face diferenţa dintre sfinţenie şi păcat este modul în care noi utilizăm libertatea, darul cel mai de preţ pe care fiecare om, fără excepţie, îl are de la Dumnezeu. Din acest punct de vedere, toţi suntem egali. Inegalitatea (duhovnicească) se naşte din modul în care noi facem alegerile în viaţă.

Acum aproape o mie de ani, în Tracia, o copilă avea să-i uimească pe cei din jur prin modul jertfelnic în care alegea să-şi utilizeze libertatea. Deşi născută într-o familie bogată, Parascheva era foarte sensibilă la nevoile celor săraci. Auzind cuvântul Evangheliei, în care Domnul îl îndeamnă pe tânărul bogat să-şi împartă averea la săraci şi să-I urmeze, copila de numai zece ani şi-a spus: „Pentru mine vorbeşte“. Şi, de atunci, nu a pierdut nici o ocazie de a-şi oferi hainele şi mâncarea celor mai necăjiţi dintre copiii pe care-i întâlnea. Câţi dintre tinerii de azi nu aud acest cuvânt evanghelic sau altele asemănătoare? Şi câţi aleg să-l împlinească? Câţi nu merg în biserică şi, deşi aud cuvintele Evangheliei, se întorc la casele lor ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!

Există, spun specialiştii, o criză de modele pentru tinerii de azi. Cei care susţin acest lucru consideră, cel mai adesea, că vinovate sunt chiar „modelele“ care ori nu prea există, ori sunt cam timide (sau timid mediatizate). Copila de numai zece ani din Epivata vine să contrazică această idee. E adevărat că Parascheva a fost crescută în evlavie şi frică de Dumnezeu de părinţii ei. Dar câte cazuri nu cunoaştem (din nefericire) în care copii cu o aleasă educaţie aleg să nu urmeze poveţele părinţilor? În ultimă instanţă a fost alegerea ei să împlinească acel sfat de a ajuta pe cei săraci şi nu neapărat efectul pe care un model l-a avut asupra sa.

Am avut curiozitatea de a căuta pe net ce „idoli“ ai tinerelor generaţii au murit la vârsta de 27 de ani, vârstă la care Dumnezeu i-a deschis Paraschevei porţile raiului. Am găsit chiar un adevărat „club 27“, alcătuit din vedete ca Jim Morrison (de la The Doors), Kurt Cobain (de la Nirvana), Janis Joplin, Jimi Hendrix, Brian Jones (de la Rolling Stones) şi alţii, ale căror morţi sunt care mai de care mai ciudate: unii s-au sinucis, alţii au murit din exces de droguri şi alcool, la alţii se bănuie că ar fi fost vorba de crimă. Acesta să fie sfârşitul pe care şi-l doresc discipolii acestor vedete? Haideţi, prin comparaţie, să vedem cum şi-a încheiat Sfânta Parascheva călătoria pe pământul acesta.

După ce a intrat în monahism, în ultima parte a vieţii sale s-a retras în pustiul Iordanului. Aici a fost înştiinţată de un înger să se întoarcă în locurile natale. La 25 de ani, Parascheva revine acasă, dar nu este recunoscută de nimeni. Peste doi ani avea să se adauge pământului ca o străină, neştiind nimeni ce comoară a fost îngropată aproape de mare. A fost o moarte dorită de Parascheva, dar nu pentru că nu mai suporta viaţa, ci pentru că era nerăbdătoare să ajungă lângă Mirele Ceresc. Cei din „club 27“ sunt omagiaţi pentru opera lor, Sfânta Parascheva este căutată pentru ajutorul pe care îl dă închinătorilor la sfintele sale moaşte. Ea nu poate fi alăturată celor din „club 27“, într-o galerie sui-generis a modelelor pentru tineri, după cum trupul său nu a suferit alăturarea cu acel cadavru al unui marinar ce şi-a trăit viaţa în păcate. Tinere, pe cine alegi?