Suntem în timpul binecuvântat al Postului Crăciunului, când ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Pentru cei mai mulţi dintre semenii noştri această perioadă este una doar a darurilor. Ei văd în Crăciun doar bucuria lumească a acestei sărbători şi nu partea spirituală a praznicului împărătesc.
Tocmai când începusem să te iubesc
Toate s-au întors din drum. Așa a fost toată ziua aceea ce s-a întors până și ea spre ziua de mai înainte.
Eu tocmai începusem să te iubesc, tu tocmai începuseși să mă uiți, și am văzut cum uitarea ta vine înapoi la tine, și ai văzut cum dragostea mea face cale întoarsă.
Dădea să înceapă primăvara, dădea să se sfârșească războiul, și-am văzut cum se face iarnă la loc, și-ai văzut cum soldații se întorc în tranșee. Ziua în care s-a întors ziua aceea, când toate s-au întors din drum, s-a întors și ea spre ziua ce tocmai trecuse, făcând-o și pe aceasta să se întoarcă spre ziua dinapoia sa, urmată de întoarcerea tuturor zilelor de până atunci spre ziua de la începutul lumii, când eu tocmai începusem să te uit, tu tocmai începuseși să mă iubești, și-am văzut cum dragostea ta face cale întoarsă, și ai văzut cum uitarea mea vine înapoi la mine.
Dădea să fie mâine, dădea să înceapă ploaia, ca să poată încolți lumina din ochii morților, și am văzut cum este iarăși ieri, și ai văzut cum morții se întorc, cu lumina ochilor cu tot, în pământ.
Tu tocmai îmi trimiteai o scrisoare, eu tocmai mă întorceam din țărână, și ai văzut cum întoarcerea mea se întoarce, iar ziua în care se întorceau toate se apropia tot mai mult, așa cum viața se apropia de moarte, așezând o mare depărtare între noi, tocmai când eu începusem să te iubesc, tocmai când tu începuseși să mă uiți.