Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
„Vedetele“
O naţiune care îşi sugrumă din faşă copiii cu semne de inteligenţă va ajunge să trăiască la infinit nostalgia trecutului sau să inventeze noi valori, numai bune de a fi atribuite progeniturilor scăpate cu viaţă. Am remarcat acest lucru în istoria altor popoare. Ne-a durut acest lucru în perioada comunismului. Şi, deoarece nu vrem să privim în urmă, învăţând din greşeli, ne confruntăm, din nou, cu el. Reţeta distrugerii este simplă: defăimează ceea ce este bun şi frumos, apoi oferă un surogat facil, aburcat pe un piedestal viu colorat. Vei avea, la ceva timp, prilejul de a privi o mulţime care admiră kitschul cu nedisimulata plăcere a omului ce are convingeri de neclintit. Nu multe, cu rădăcini deloc adânci, dar viguroase.
Fără vreo legătură cu ideile expuse mai sus (oare?), am remarcat, în ultimul timp, o creştere a numărului de căutări bizare pe internet. Graţie unor portaluri care păstrează pentru posteritate preocupările vizitatorilor, ne-a frapat dorinţa unora de a vedea fotografii nud cu diverse personaje. În egală măsură, ne-au surprins strădaniile altora de a afla detalii spumoase (a se citi nepermis de intime) legate de aceleaşi personaje. Ceea ce ne-a determinat să întreprindem şi noi o cercetare, pe cont propriu, pentru a ne lămuri ce reprezintă acele nume care suscită un asemenea interes. Am obţinut o serie de imagini reprezentative pentru sărăcia ce ne înconjoară, cu persoane prea puţin îmbrăcate. Am citit, cu greu, o seamă de articole, abundând de amănunte reprezentative pentru precaritatea morală devenită, pare-se, o modă. Şi am constatat că se repetă, obsesiv, un cuvânt, legat cu noduri straşnice de respectivele nume: vedete. Conform dicţionarului (am folosit DEX online, un proiect excelent), vedetă poate însemna, prin extensie, şi "persoană care vrea să iasă în evidenţă, să epateze". Iar de aşa ceva nu ducem lipsă. Negarea adevăratelor valori a dus la tendinţa unora de a se face remarcaţi prin orice mijloace. Iar strădania mass-mediei de a prezenta doar senzaţionalul, fie el şi născocit, a dus la mediatizarea excesivă a persoanelor dornice de celebritate. În spaţiul virtual există multe, extrem de multe site-uri care oferă detalii despre aceste "vedete" apărute peste noapte, încercând să atragă vizitatori. Asistăm, astfel, la crearea unor false modele de comportament, lucru deosebit de periculos pentru tineri. Cu atât mai mult cu cât, de multe ori, singurele realizări ale "vedetelor" respective se află în strânsă legătură cu pornografia, divertismentul grosier sau exhibarea unei îngrozitoare lipse de cultură. Pe termen lung, astfel de exemple pot submina efectele educaţiei, demonstrând că mai degrabă se poate ajunge la celebritate şi, de ce nu, la bunăstare prin evitarea a tot ceea ce, până mai ieri, se numea bun-simţ şi normalitate. Copiind o modă occidentală, noi, românii, am adoptat atât cuvântul "paparazzi", cât şi ocupaţia desemnată de el. Un "paparazzo" este un jurnalist care pândeşte, ore întregi, o celebritate, fotografiindu-i fiecare mişcare. Această spionare, demnă de rigolele civilizaţiei, are ca rezultat, adesea, publicarea unor imagini dizgraţioase şi a unor informaţii stupide, obţinute prin mijloace josnice. Ediţiile online ale ziarelor "de scandal", ca şi site-urile care găzduiesc fişiere multimedia, se întrec în prezentarea "vedetelor", oferind detalii de natură personală şi remarcând alte persoane, proaspăt devenite vestite prin afişarea în compania unei celebrităţi deja consacrate. Şi ne este tot mai greu să înţelegem curiozitatea pe care o manifestă unii, dispuşi să caute pe internet pentru a afla, de exemplu, ce a mâncat o "vedetă" la prânz. Poate că nu ne-ar deranja astfel de preocupări, chiar dacă tind să ajungă maladive, dar nu putem să nu observăm faptul că, în timp ce se creează "staruri" fără merite notabile, sunt uitate adevărate personalităţi din domeniul culturii, ştiinţei etc. De ce trebuie să fie urcate pe un piedestal exemple ale mediocrităţii, trecându-se cu vederea modele ale excelenţei? Suntem intoxicaţi cu truisme de genul: "şi vedetele sunt oameni" (de parcă ar crede cineva că sunt rezidenţi ai muntelui Olimp, deşi preocupările, uneori, ar fi asemănătoare cu ale zeilor născociţi de antichitatea elenă). Şi se fixează, astfel, o ştachetă foarte joasă pentru generaţia tânără, care priveşte în sus, cu admiraţie, nu către reprezentanţii adevăratelor valori, ci, din păcate, către reprezentanţii lumii banilor şi moravurilor uşoare. Internetul, cu bune şi cu rele, din raţiuni financiare şi nu numai, tinde, adesea, să dezvolte o prelungire a subiectelor abordate de mass-media. Până la urmă, lumea virtuală este o creaţie a omului şi preocupările sale sunt reflectate de cele mai accesate pagini web. Discuţia despre celebritatea nedreaptă, efemeră, despre "vedetele" apărute peste noapte şi efectele pe care le are mediatizarea lor excesivă asupra viitoarelor generaţii nu este nouă. Înainte, însă, se vorbea în special despre actori şi cântăreţi, persoane care, până la urmă (unii cu mai mult, alţii cu mai puţin talent), făceau ceva concret pentru a merita cele câteva minute de glorie. Astăzi, căutarea noilor "staruri" este extinsă şi în cotloanele insalubre ale societăţii, punându-se bazele unei relaxări morale extrem de periculoase, alăturată unei incorecte înlocuiri a adevăratelor valori. "Vedetele" de astăzi vor fi acoperite de uitare, mâine vor apărea altele, însoţite de aceleaşi bârfe şi fotografii indecente. Noi, însă, cu ce rămânem în suflete din tot acest vălmăşag? Nu cumva aceste surogate facile ale bunului şi frumosului ne îndepărtează de adevăratul nostru rost în lume? Răspunsul, mai ales dacă dorim să fie sincer, ni-l poate da propria conştiinţă, neclintită în faţa mondenului şi a avalanşei de "vedete".