Veşti bune: Dezbaterile şi Declaraţia de la Tescani

În ultimele zile din iulie, sub auspiciile Fundaţiei „Pro Helvetia“ şi ale Muzeului Naţional de Artă „George Enescu“, în superba reşedinţă de la Tescani, zece scriitori din toate generaţiile în activitate au dezbătut spinoasa chestiune a „literaturii române în globalizare: şanse, constrângeri, pericole“. Iniţiativa a aparţinut colegului meu de generaţie, poetul Bogdan Ghiu, fost scriitor-rezident la Tescani, în primăvară, într-un alt program susţinut generos de „Pro Helvetia“. Pe lângă iniţiator şi sussemnatul, au participat la furtunoasele şi, cred, rodnicele dezbateri Sorin Alexandrescu, Gabriela Gavril, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Caius Dobrescu, Marius Chivu, Vasile Ernu, George Onofrei, iar din partea ospitalierelor gazde d-na Gabriela Ilaş.

Au fost inventariate succesele recente ale literaturii române în lume - de la incredibilul succes de tiraj al romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“ de Camil Petrescu, care s-a bucurat în Franţa de câteva tiraje de câte 10.000 de exemplare în mai puţin de două luni, la traducerea multiplă a prozei lui Mircea Cărtărescu, succesul lui Petru Cimpoieşu în Cehia - Marele Premiu pentru roman pentru 2006 - şi, mai ales, la succesul, şi internaţional de acum, al editurii „Polirom“ în ceea ce priveşte promovarea literaturii tinerilor - în momentul de faţă, editura a angajat tarducerea a peste 17 titluri în mai multe ţări din Vestul şi Estul continentului, dar şi peste Ocean. Pe lângă Dan Lungu, deja tradus cu două cărţi în Franţa, sunt pe care de apariţie traduceri din Lucian Dan Teodorovici, Bogdan Suceavă, Florin Lăzărescu, Filip Florian ş. s. A fost discutată de asemenea chestiunea succesului noii şcoli româneşti de film, colecţionară de premii internaţionale, succes încununat de „Palme dâOr“-ul de anul acesta al lui Cristian Mungiu, încercându-se nu doar corecta diagnosticare a acestuia, ci şi evaluarea măsurii în care strategiile care au avut succes acolo ar putea fi transferate cu succes şi în domeniul promovării literaturii. În ce mă priveşte, deşi reticent la transferul de strategii ca atare, am susţinut că succesul masiv al oricărei zone artistice româneşti, în cazul de faţă filmul, poate deschide interesul pentru România în general, deci şi pentru celelalte arte. Lucian Dan Teodorovici s-a manifestat chiar mai sceptic decât mine, Caius Dobrescu mai entuziast, dar aceasta şi face farmecul unei dezbateri. A fost analizat, de asemenea, cazul lui Chuck Palanchuk şi marele său succes internaţional, încununat cu ultimul Premiul „Nobel“ pentru literatură, în ciuda faptului că aparţine unei literaturi puţin cunoscute în lume. În opinia lui Sorin Alexandrescu, împărtăşită de participanţi, acest mare succes personal se fundamentează, mai ales, pe faptul că scriitorul scrie despre Turcia, dar din perspectivă şi într-o viziune occidentale.

Inventariind recentele succese ale literaturii noastre în lume, mai multe decât eram obişnuiţi, dar oricum punctuale, efect, mai degrabă, al efortului propriu şi inteligenţei autorilor şi al marketingului ingenios al unor edituri mai racordate la trendurile occidentale - „Polirom“, „Humanitas“, „Paralela 45“ - decât al vreunei strategii oficiale coerente, deocamdată doar schiţată de „Institutul Cultural Român“, participanţii au încercat să schiţeze dacă nu o strategie de promovare internaţională a literaturii noastre ca atare, măcar principalele direcţii ale unei asemenea strategii. Într-o scurtă „Declaraţie de la Tescani“ prezentată presei, acestea ar putea fi: „1. Scriitorul român nu se poate afirma de unul singur, este nevoie de un întreg lanţ de interfeţe: agenţi literari şi traducători străini de prestigiu; publicarea în străinătate, în limbi de circulaţie internaţională, a unui periodic de cultură şi literatură română; reactivarea şi redefinirea centrelor de românistică (actualele lectorate, catedre etc), ameninţate cu dispariţia; elaborarea unor strategii diferenţiate, pe genuri (ficţiune/nonficţiune: istorie, studii culturale, estetică, morală, filosofie etc) şi pe termene (scurte, medii), care să aibă în vedere atât tendinţe şi autori actuali, cât şi autori consacraţi; editarea unor instrumente de lucru conform standardelor internaţionale actuale. 2. Orientarea spre pieţe literare strategice, capabile să funcţioneze ca relee pentru alte pieţe. 3. Eliminarea blocajului birocratic, modificarea actualului cadru legislativ privind exportul cultural şi racordarea lui la legislaţia europeană. Exemple: anularea suspendării contractului de muncă al lectorilor români pe durata mandatului în străinătate, modificarea legii de funcţionare a Institutului Cultural Român“.

Desigur, aceste direcţii schiţate sumar în „Declaraţie...“ au fost detaliate pentru uzul forurilor interesate, cărora vor fi înaintate la începutul toamnei, când autorităţile îşi vor fi încheiat fireasca vacanţă!