Vocaţia misionară a omului şi actul creaţiei

Fiecare om poate dobândi sfinţenia în împrejurările concrete ale vieţii sale, aşa cum sunt viaţa de familie sau locul de muncă. Meseriaşii, cărturarii, medicii, ca şi călugării sau preoţii, ating sfinţenia prin împlinirea misiunii pe care şi-au asumat-o, potrivit vocaţiei la care fiecare în parte a fost chemat de Dumnezeu. Munca, efortul depus pentru împlinirea misiunii, este de fapt fapta cea bună care, alături de har şi credinţă, contribuie la mântuire. Chiar dacă valoarea muncii depinde de felul de a fi al omului, care din comoara lui scoate pe cele bune sau pe cele rele (Mt. 12, 35), el nu poate pretinde să facă nişte lucruri mari şi minunate, demne de mântuire, doar pentru simplul fapt că se angajează într-o tehnicitate, că este doar "bun profesionist", ci trebuie să-şi recunoască nevoia de ajutorul lui Dumnezeu.

Sufletul omului îşi găseşte împlinirea printr-o muncă de creaţie. Orice muncă este bună şi de folos, dar nici una nu sintetizează vocaţia misionară a omului mai bine decât actul creaţiei. Comportamentul artizanului (the craftsman) este un exemplu în acest sens. Opera sa, ghidată de idee, este rezultatul unui proces de fabricare care-l ajută să se desăvârşească. Acţionând în mod creator sau constructiv asupra lumii înconjurătoare pentru a realiza ceea ce s-a plăsmuit în adâncul sufletului său, conform voinţei lui Dumnezeu, se exteriorizează. Creând, se creează pe sine; schimbând lumea, se schimbă pe sine. De aceea putem spune că "omul sfinţeşte locul" numai în măsura în care el se sfinţeşte prin tot ceea ce face.

O dovadă a calităţii mântuitoare a muncii o demonstrează misiunea naşterii de prunci buni de către femeie, despre care Sfântul Apostol Pavel spune următoarele: "Femeia se va mântui prin naştere de fii, dacă stăruie cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie"

(I Timotei 2, 15). Asocierea actului zămislirii de prunci cu maternitatea, al cărui debut se petrece încă de la pubertate, înalţă femeia cu mult deasupra oricărui meşteşug creator al bărbatului, relevând totodată şi faptul că munca nu este un act spontan, ci unul constant şi de durată. "Naşterea - afirmă Sfântul Ioan Damaschinul - este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el după fiinţă. Zidirea şi crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte şi creează, ci este cu totul deosebit de el". Chiar dacă Sfântul Ioan Damaschinul pare că deosebeşte actul creaţiei de cel al naşterii, ambele - în egală măsură - nu sunt altceva decât forme de educare ale voinţei prin muncă. Prin urmare, vocaţia misionară a omului muncitor reprezintă de fapt o formă de reconsiderare a efortului dumnezeiesc care a condus la apariţia lumii văzute, de care din păcate protopărinţii noştri Adam şi Eva nu au ţinut cont, necesitând o remodelare a voinţei lor nestatornice, dezordonate şi rupte de Dumnezeu (Fac. 3, 16-19).

Pentru a tempera aspiraţiile orgolioase atât ale mişcărilor harismatice, cât şi ale tehnicităţii oamenilor de ştiinţă, trebuie să adăugăm faptul că dacă Dumnezeu nu are în plan să devenim creatori, inclusiv făcători de minuni, nu vom deveni, deşi avem datoria să muncim permanent şi din plin în acest sens. Însuşi actul zămislirii de copii, mai înalt decât oricare altă formă de creaţie umană, se face numai prin voinţa lui Dumnezeu. "Am dobândit om prin ajutorul lui Dumnezeu" (Facere 4, 1), recunoaşte primul om, Adam, în momentul naşterii lui Cain. "Fie voia Ta!", rosteşte şi Fecioara Maria care, petrecându-şi viaţa în deplină puritate la Templul din Ierusalim, se vede nevoită să-L zămislească pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Vocaţia misionară a Maicii Domnului, educată prin şlefuirea voinţei încă din fragedă pruncie, a făcut ca omenirea, la plinirea vremii (Gal. 3, 3), să ia act de minunea Creatorului Care, asemenea păsării Phoenix, avea să se nască din propria creaţie, revelându-ne nouă, cu atât mai mult cu cât ne aflăm şi în Postul Crăciunului, Posibilitatea îndumnezeirii şi învierii umane.