Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Câteva lucruri neplăcute despre gazetăria la modă

Câteva lucruri neplăcute despre gazetăria la modă

Un articol de: Constantin Iftime - 10 Noi, 2010

Un prieten, profesor la Facultatea de Jurnalism, îmi spune în stilul său blând, însă foarte hotărât, că gazetăria are nevoie de tupeu, de îndrăzneală. Replica vine cumva şi-mi tulbură câteva păreri pe care mi le-am făcut despre gazetăria, să-i spun, pozitivă. Multă vreme am lucrat printre jurnalişti, care parcă mâncaseră jăratic de pe o tavă fermecată. Nu aveau linişte până când nu descopereau o putreziciune a unei realităţi, pe care apoi o analizau cu plăcere maximă. Desigur, am avut de-a face şi cu jurnalişti care căutau pricină de râs sau de ironie. Căutau, sărind cu multă uşurinţă de la un lucru la altul. Uşurinţa şi pofta de-a ironiza reprezentau cumva talentul acelor gazetari. În amândouă cazurile, da, e vorba, până la urmă, de o anume îndrăzneală care întrece măsura. Am văzut şi o mulţime de gazetari, totuşi, care-şi struneau tupeul şi care-şi puneau la lucru spiritul critic. De aici, cred, începe stilul gazetăresc la care mă gândesc.

Lucrurile nu sunt aşa de simple. Recent, după ce a fost stopată apariţia unei anume gazete, importantă în ultimii ani, au ieşit la iveală multe lucruri cu totul scandaloase. Gazetarii erau obligaţi de directorat să practice şantajul, după formula "şantajul şi etajul", consacrată în perioada interbelică. Din nefericire, cazul nu a stârnit multe contrarietăţi. Nu a fost dezbătut public, ceea ce înseamnă că asemenea practici sunt obişnuite. De aici rezultă că stilul de gazetărie, până la urmă, este dat de cu totul alte lucruri decât cele care ţin, în mod clasic, de statutul gazetarului. Aici intervine angrenajul managementului economic, nu numai cel al gazetei, dar şi al mediului în care funcţionează. Când vorbim de stil gazetăresc, atunci e bine să ţinem seama mai ales de organizarea ziarului din punct de vedere economic.

Şi atunci mă întreb în ce condiţii se poate presta o gazetărie a lucrurilor aşezate, pozitive, când problemele economice devin tot mai presante? Clasicii exegeţi ai textului gazetăresc, ca şi prietenul meu, recomandă o gazetărie a îndrăznelii, care să râcâie în coasta realităţii, până vor da de partea ei nepotrivită. Iar realitatea de azi, ca-n cazul gazetei amintite - caz de notorietate, nu numai printre gazetari -, ne arată că presiunile economice pot deforma cu uşurinţă orice normă a deontologiei.

Stilul aşa-zis pozitiv rămâne, deci, să-l căutăm cu mare atenţie de fiecare dată când scriem. E un nou teritoriu, care trebuie cucerit cu îndrăzneală. Dar, cu siguranţă, e vorba de alt tip de îndrăzneală decât în cazul şantajistului sau al celui care ţopăie, hăhăind ca un satir, printre realităţi.