Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei La unison, despre crimele comunismului - I

La unison, despre crimele comunismului - I

Un articol de: Elena Dulgheru - 07 Mai, 2010

În mai puţin de o lună, patru filme, toate din fostul bloc răsăritean, aduc mărturie, de pe micile sau marile ecrane româneşti, despre neştiutele suferinţe colective, ocultate de istoriografia oficială, ale perioadei comuniste.

Polonia, România, Georgia, Rusia - ţări legate, în ultimul secol, de o nefastă istorie comună şi de multe situaţii politice conflictuale, dau seama prin cinema de aceeaşi durere a jugului comunist. Şi poate că tocmai consonanţa acestei mărturisiri, făcute aproape la unison, va topi, treptat, o parte din vechile tensiuni, pricinuite de acumularea multor nedreptăţi şi crime nerecunoscute.

Marea tragedie a Poloniei, petrecută pe 10 aprilie pe aeroportul militar din Smolensk, a readus în prim plan cumplitul masacru de la Katyn, o palmă peste relaţiile ruso-poloneze şi o rană greu vindecabilă a istoriei. Pentru prima dată, televiziunile din România prezintă filmul din 2007 al clasicului Andrzej Wajda "Pădurea Katyn", reconstituirea asasinatului în masă al ofiţerilor polonezi, comis în 1940 de NKVD la comanda lui Stalin. Semn al realei dorinţe de împăcare, canalele TV moscovite transmiteau filmul în premieră naţională, cu o săptămână înainte de programata întâlnire interguvernamentală, curmată de fatidicul accident. Mobilul concordiei în numele adevărului a stat şi la baza filmului realizat de venerabilul cineast polonez, care, chiar după catastrofa de la Smolensk, găseşte puterea de a-şi chema compatrioţii la reconciliere cu Rusia, după modelul celei realizate cu Germania. "Ruşii nu sunt cu toţii la fel. Ca şi polonezii. Sunt polonezi care au mulţi prieteni ruşi. Am avut norocul să fiu prieten cu Andrei Tarkovski, Grigori Ciuhrai şi cu mulţi alţi regizori ruşi ş…ţ Vorbesc de polonezii care doresc ca relaţiile noastre să se normalizeze. Nu pricepem de ce ar trebui să fie altfel. Dar în fiecare din cele două părţi există forţe care încearcă să frâneze aceste demersuri. Să vedem care din cele două forţe va prevala" - declară Wajda canalului TV on-line "Rossia 24".

În aceeaşi perioadă, pe 18 aprilie TVR Cultural transmitea filmul documentar "Evadarea din Gulag" ("The Story of the Gulag Runaway", Georgia, 2003), biografia extraordinară a luptătorului anticomunist Ciabua Amiredjibi, erou naţional al Georgiei contemporane. Povestea, spusă chiar de fiul acestuia, Kuţna Amiredjibi, este şi o inedită frescă istorică, de la prima invazie a bolşevicilor în teritoriul sud-caucazian şi prima republică georgiană independentă (1917-1921), până la lunga perioadă de ocupaţie sovietică. Scenariul (semnat de regizor) împleteşte firul istoriei naţionale cu acela al familiei princiare Amiredjibi, adevărată dinastie de patrioţi temerari şi martiri, pe care nici cele mai cumplite prigoane nu au reuşit să o oprească de la slujirea idealului de independenţă. Protagonistul filmului, condamnat la 25 de ani de închisoare sub acuzaţia de complot contra puterii sovietice, deţinut în Gulag timp de 16 ani, de unde evadează de câteva ori şi unde organizează mai multe revolte de amploare împotriva sistemului de detenţie din URSS, pentru care e condamnat de două ori la moarte, nu este doar un simbol al rezistenţei naţionale, ci şi un cunoscut scriitor, de două ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură. Romanele sale, dintre care cel mai cunoscut este "Data Tutashia" (1973), tradus în 29 de limbi (inclusiv în română) şi ecranizat pentru televiziune în 1979, i-au adus recunoaşterea internaţională. Prezenţa pe peliculă a temerarului luptător, astăzi un venerabil octogenar cu privirea scânteietoare a unui tânăr, povestindu-şi senin uimitoarea biografie, este un rar privilegiu. El dă mărturie de un prototip uman cavaleresc şi creştin, de mult dispărut de pe harta văzută a Europei, dar care continuă să anime, iată, micile enclave dintre crestele Caucazului, rezistente la globalizare.

Alte câteva filme, precum "Portretul luptătorului la tinereţe", debutul în lungmetraj al regizorului Constantin Popescu, o biografie dramatizată a grupului de luptători anticomunişti din jurul lui Gavrilă Ogoranu, proaspăt premiat de publicul Festivalului B-EST (20-25 aprilie, Bucureşti), şi "Amiralul" (r. Andrei Kravciuk, Rusia, 2008), transmis de curând de TVR1, drama ofiţerului de marină al Armatei Albe Aleksandr Kolceak, vin să completeze mari pete albe din tabloul istoriei secolului al XX-lea, pe care filmul (spre deosebire de presă şi de literatură), din stranii motive, are încă mari reticenţe să le abordeze.