Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Secretul unui goodwill dumnezeiesc pozitiv

Secretul unui goodwill dumnezeiesc pozitiv

Un articol de: Bogdan-Aurel Teleanu - 21 Sep, 2010

Potrivit raportului intitulat "Sistemul îi exclude pe cei energici şi idealişti" realizat de prestigiosul think-tank britanic "Oxford Analytica" şi dat publicităţii în data de 16 septembrie 2010, "singura instituţie care se bucură de prestigiu în România este Biserica Ortodoxă", ceea ce confirmă faptul că încrederea în Biserică nu este atât rodul unor ambiţii omeneşti, cât al unei bunăvoinţe dumnezeieşti.

Biserica nu îi exclude pe oamenii progresişti, energici şi principialişti, doar că surplusul valoric de care beneficiază această instituţie care se defineşte ca fiind divino-umană este numai şi numai rodul intervenţiei dumnezeieşti. Evaluarea elementelor de goodwill (termen englezesc care indică faptul că bunăvoinţa constituie un factor important al rentabilităţii) ale Bisericii trebuie să ţină cont de momentul fidelizării propriilor săi credincioşi care, de regulă, se realizează prin ceea ce în termeni bisericeşti este cunoscut sub numele de semnul chemării.

Un bun credincios conştientizează care a fost semnul chemării sale la credinţă, moment care nu coincide cu cel al primirii botezului creştin-ortodox. Chemarea prin semne, aşa cum a fost cel al pescuirii minunate din vremea chemării la apostolat a ucenicilor Mântuitorului nostru Hristos, este un exemplu al capacităţii Bisericii de a-şi spori doar cu ajutorul lui Dumnezeu valoarea elementelor sale intangibile: "Şi aceasta făcând, au prins mulţime mare de peşti, şi se rupea mreaja lor. Şi au făcut semn soţilor săi, care erau în altă corabie, ca să vină şi să le ajute lor. Şi au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, încât se afundau ele" (Luca 5, 6-7). "Cunoscând că toată noaptea n-au prins nimic, îi îndeamnă să arunce acum năvoadele, ca ei, cunoscând mai adeverit puterea Lui, să capete mai multă credinţă către Dânsul şi, cu desăvârşire părăsind pescuitul, să urmeze Lui în toată vremea. "Prin semn i-au chemat, neputând grăi de mirare şi de frică", tâlcuieşte Efthimie Zigaben acest paragraf scripturistic.

Convertirea capitalului de goodwill bisericesc în valori tangibile este riscantă, întrucât poate conduce la diminuarea capitalului de încredere în Biserica Ortodoxă Română. Dacă această convertire nu va fi făcută cu multă abilitate şi fără o motivare serioasă a tuturor membrilor săi, Biserica va risca, în primul rând, să se confrunte cu un fenomen inedit pentru ea, badwill-ul dumnezeiesc (bine cunoscut celor care se consideră blestemaţi de Dumnezeu!), iar în al doilea rând, să i se diminueze cota de încredere în singura instituţie care se mai bucură de prestigiu în România.