Constelația Teologiei Ortodoxe pe cerul Revelației dumnezeiești

„Apoi l-a scos afară și i-a zis: Privește la cer și numără stelele, de le poți număra! Și a adăugat: Atât de mulți vor fi urmașii tăi!” - îi zice Dumnezeu lui Avraam (Facere 15, 5). Încercând a contempla cerul Revelației dumnezeiești, călăuziți de „steaua lui Iacob” (Numeri 24, 27) sau Steaua Nașterii lui Hristos (Matei 2, 2), ne uimim de „Carul Mare” al Sfântului proroc Ilie Tesviteanul și de „Carul Mic” din vedenia Sfântului proroc Iezechiel de la Chebar, impresionați de „Pleiadele” Sfinților și dumnezeieștilor Părinți ai Bisericii; de Steaua Polară a Nașterii Domnului și de „Luceafărul de dimineață” ce va răsări în inimile noastre (cf. II Petru 1, 19) prin dreapta credință ortodoxă în Hristos; nepierzând din vedere „Crucea Sudului” împărătesei de la miazăzi, care a venit de departe la Solomon, icoană a Domnului, ca să-i cunoască înțelepciunea.

Abel, Enoh și Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac și Iacob, dreptul Iosif, Moise și Iosua strălucesc fără de asemănare pe acest firmament al Revelației dumnezeiești; ca și Iov, David și Solomon; ca și Ilie și Elisei; prorocii mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel și prorocii mici, precum Iona, neuitând pe cei trei tineri mărturisitori din cuptorul Babilonului, Anania, Misail și Azaria. Sfântul Ioan Botezătorul unește cerul Revelaței Vechiului Testament cu cerul Revelației Noului Testament, pe care strălucesc în lumina „Soarelui Dreptății”, care este Hristos Domnul (Maleahi 3, 20), Sfinții și dumnezeieștii Apostoli ai Lui, Sfinții Evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan; și în mod deosebit Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Arhidiaconi Ștefan și Filip sau Sfinții Episcopi Timotei și Tit.

Steaua Teofaniei de la stejarul Mamvri; steaua care stă pe Scara cerului revelației de la Betel, icoană a Maicii Domnului; steaua care arde în lumina rugului aprins din Sinai; steaua care pecetluiește Tablele Legii de pe muntele Sinai, împodobesc cerul Revelației dumnezeiești și stau la temelia și în același timp încununează Constelația Teologiei biblice; ca și steaua chemării prorocului Samuel din cortul sfânt, a ungerii lui David ca rege al lui Israel și a inspirării înțelepciunii lui Solomon. Steaua Psalmilor și a harfei lui David; steaua ctitoririi și sfințirii templului și steaua Pildelor și a Înțelepciunii lui Solomon ne deschid drumul înspre steaua Patriarhului Iov, a lui Ezdra și Neemia, de pe vremea întoarcerii din robia babiloniană, sau a lui Tobit, din cartea cu același nume. Steaua jertfei Sfântului Ilie de pe Carmel și steaua revelației de la Horeb; steaua Sfântului Elisei de la Dotan, despre carele cele de foc, strălucesc deopotrivă cu steaua vedeniei serafimilor din templu, cu steaua heruvimilor de la râul Chebar, a Revelației „Celui Vechi de zile”, a propovăduirii și pocăinței din Ninive, a tâlcuirii viselor din Babilon, deasupra turnului celui de veghe al Sfântului proroc Avacum.

Steaua Naşterii din Betleem

Steaua Bunei Vestiri din Nazaret, a Nașterii din Betleem, a propovăduirii de la Iordan și a Epifaniei, ca și steaua minunii de pe Tabor și steaua Răstignirii de pe Golgota, se regăsesc și se încununează în Steaua Învierii Domnului din morți și în stelele Arătărilor de după Înviere, călăuzindu-ne drumul vieții prin steaua de la Emaus, înspre steaua Înălțării la cer și pogorându-ne focul Harului Duhului Sfânt, prin steaua limbilor de foc de la Rusalii, pentru ca iarăși să ne deschidă cerurile prin steaua Șederii celei de-a dreapta Tatălui, din revelația Sfântului Ștefan, prăbușindu-ne pe drumul Damascului prin steaua descoperirii de pe cale și înălțându-ne prin steaua apostolică a răpirii la al treilea cer, pentru a cădea cu fața la pământ, în cele din urmă, înaintea Fiului Omului, dimpreună cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, sub ploaia de stele a Apocalipsei, din insula Patmos.

Pe cerul Bisericii lui Hristos strălucesc steaua Sfântului Ignatie Teoforul, de la Antiohia până la Roma; steaua Sfântului Policarp din Smirna, a Sfântului Ciprian din Cartagina și a multor altor sfinți, între care Sfinții Atanasie și Chiril ai Alexandriei, prin steaua Sinodului de la Niceea și a celui din Efes, steaua Sfântului Chiril al Ierusalimului, prin Catehezele sale, ca și întreita cunună de stele împletită în icoana Sfinților Trei Ierarhi: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie Teologul, neuitând pe fratele Sfântului Vasile, din Nyssa.

Steaua teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul ne luminează drumul rațiunilor divine, devenite rațiuni ale lucrurilor, al rațiunilor Scripturii, al rațiunilor istoriei și providenței și al rațiunilor liturgice din Mistagogia sa. Steaua Teologiei Ortodoxe pecetluiește și luminează Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, scrierile Sfântului Teodor Studitul, opera impresionantă a Patriarhului Fotie, deschizând drumul înspre cea mai înaltă stea a misticii ortodoxe, care este Sfântul Simeon Noul Teolog, din Constantinopol. Steaua Sfântului Grigorie Palama și a Sfântului Nicolae Cabasila luminează Tesalonicul și Ortodoxia întreagă și inspiră Viața în Hristos, tâlcuindu-ne Sfânta și dumnezeiasca Liturghie; iar steaua Sfântului Marcu Eugenicul al Efesului ne face statornici și neclătinați în orice întâlnire ecumenică, de după Ferarra - Florența.

Făcând dreptate și Apusului, contemplăm și steaua Fericitului Augustin, și steaua Fericitului Ieronim, și steaua Sfântului Ioan Casian, și steaua Papei Leon I cel Mare, și steaua Sfântului Benedict de Nursia, și steaua Sfântului Grigorie Dialogul, prin Moralia la Iov și Cartea Regulei pastorale, dar și prin Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

Stelele Sfinţilor Părinţi

Stelele Sfinților și dumne­zeieștilor Părinți ai pustiei: Antonie cel Mare, Arsenie cel Mare, Macarie cel Mare, Sisoe cel Mare și ale tuturor celorlalți luminează Egiptul și ctitoresc pentru totdeauna „dreptarul învă­țăturii sănătoase” (II Timotei 1, 13) al monahismului în Biserica Ortodoxă, prin Filocalia ortodoxă, prin Sfântul Ioan Scărarul și Sfântul Isaac Sirul, până la Sfântul Serafim de Sarov și până la Sfântul Părinte Mărturisitor Arsenie de la Prislop. În Constelația Teologiei Ortodoxe contemplăm de asemenea steaua Dogmaticii ortodoxe și a Teologiei Mistice ortodoxe a Sfântului Dionisie Areopagitul, până la Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, din vremea noastră.

Cele șapte stele ale celor șapte Sfinte Sinoade ecumenice strălucesc fiind normative, precum stelele cele șapte din dreapta Fiului Omului a Revelației din Apocalipsă (1, 16), fiind cuiele sau piroanele de aur bătute de către Duhul Sfânt, prin Sfinții Părinți, pe firmamentul Teologiei Ortodoxe. Toate aceste „stele” și nenumărat de multe altele își primesc lumina dumnezeiască necreată de la Hristos cel Veșnic, Domnul cerului și al pământului, Care a descoperit oarecând Sfântului proroc Daniel cuvântul, ducându-l la îndeplinire în timp și peste veacuri și în veșnicie: „Și cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului și cei care vor fi îndrumat pe mulți pe calea dreptății vor fi ca stelele în vecii vecilor” (Daniel 12, 3).

Toate stelele, cunoscute și mai puțin cunoscute nouă, din Constelația Teologiei Ortodoxe se pleacă și se închină înaintea lui Hristos, precum cele unsprezece stele din visul profetic al dreptului Iosif, din cartea Facerii (37, 9) și înaintea cununii de douăsprezece stele a Maicii Domnului, învăluită în soare, cu luna sub picioare, din Apocalipsă (12, 1).