Tehnologia digitală a pătruns profund în lumea contemporană și în viața omului, încât aproape că este imposibilă separarea ei sau deconectarea de la variatele ei forme, chiar și pentru câteva minute. Dacă
ITO Timișoara 2023 văzută la televizor
Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolitul nostru, mi-a transmis, cu generozitate, invitația de a participa la deschiderea oficială a celei de-a VII-a ediții a Întâlnirii Internaţionale a Tineretului Ortodox (ITO 2023), organizată de Mitropolia Banatului la Timișoara. Deși doream din toată inima să particip la înălțătoarea întâlnire a credincioșilor tineri ortodocși din toată România și din unele părți ale lumii, starea sănătății nu mi-a permis să mă aflu (fizic) și de data aceasta la superba manifestare din Parcul Rozelor, care a avut loc în seara de 31 august 2023, zi care va rămâne, sunt convins, puternic întipărită în mintea și sufletul miilor de tineri credincioși prezenți.
Cu toate acestea, grație postului TV TRINITAS, am urmărit, cu bucurie, impecabila desfășurare a grandioasei întâlniri. Impresiile și sentimentele care mi-au fost marcate de evenimentul văzut la televizor doresc să le împărtășesc cititorilor acestei consemnări.
Urmărind la televizor Întâlnirea Tineretului Ortodox 2023 desfășurată în Parcul Rozelor, întipărindu-mi-se pe retină splendidele imagini (oferite cu generozitate de cameramanii postului TRINITAS TV), formate din miile de tineri credincioși participanți, acești trandafiri albi ai Bisericii Ortodoxe Române și din întreaga lume, stimulat de frumoasele cuvinte adresate tinerilor de prefectul și președintele județului, primarul Timișoarei, dar mai cu seamă de secretarul de stat pentru culte, m-am întrebat: Despre ce eveniment le-aș fi vorbit tinerilor, eveniment al întregii mele vieți începută în plin război mondial și ajunsă până în ziua de azi, viață petrecută în cea mai mare parte în mijlocul studenților, al tinerilor?
Iată cuvintele care îmi vin acum în minte și pe care le-aș fi adresat tinerilor:
„Într-un sat din Valea Almăjului a Banatului Montan, în prima zi de școală după ultima vacanță petrecută de Crăciun, intră în clasă domnul învățător Iosif Olevschi, român după mamă, polonez după tată, pripășit în satul nostru, în anul 1945, în refugiu din Bucovina. Învățătorul este un bărbat blând, bun, înalt, impunător, frumos, de circa 40 de ani, apropiat de copii.
Domnul învățător ni se adresează, nouă, elevilor de clasa I:
- Copii, deschideți cartea și rupeți prima și a doua filă!
Noi, cu inima îndoită, cu mare părere de rău și mâinile tremurânde, am rupt foile cu chipul frumos și tânăr al Regelui Mihai și al Reginei-mamă Elena.
Apoi, domnul învățător ne spune:
- Copii, deschideți cartea la pagina… și rupeți-o și pe aceasta!
După ce am rupt și această filă din carte, domnul învățător, cu vocea sugrumată și cu două lacrimi ce i se prelingeau pe obraz din ochii săi luminoși și blânzi, ni se adresează din nou:
- Vedeți, copii, aceste fete frumoase, cea care-și reazimă capul pe rotundul țării și cea care-și scaldă poalele în apa mării, nu mai sunt ale noastre!
După care domnul învățător, calm, dar cu tristețe și amărăciune nemărginită în suflet, a trecut mai departe, la prima noastră lecție.
Noi, copiii de țărani, recent întorși de pe front, din satul nostru izolat de munte, la acea vârstă (de câțiva anișori) și în acele vremuri tulburi, în schimbare, la numai trei ani de la încheierea războiului, fără radio, fără ziare, fără tren, fără autobuz, nu i-am înțeles, atunci, cuvintele domnului învățător Olevschi.
Peste ani, fiind elev de liceu, în vacanțe, în lungile discuții purtate cu vecinul meu, domnul învățător Olevschi (ne despărțea numai casa preotului), aveam să înțeleg (ceea ce nu învățasem în cartea de Istorie de liceu a lui Roller) marea dramă prin care au trecut România și poporul său după război, prin pierderea Basarabiei și Bucovinei, aceste fete frumoase ale țării, pe care le plângea domnul învățător bucovinean Olevschi, în dramaticul refugiu în Banat, prin alungarea Regelui Mihai și a familiei regale și intrarea României, pentru mai bine de patru decenii, în lagărul comunist”.
Aș fi ales să le vorbesc tinerilor participanți la ITO 2023 despre acest eveniment care a produs o factură profundă în viața generației mele, pentru că tot timpul cât am privit, repet, splendida, impresionanta adunare a tinerilor credincioși ortodocși din Parcul Rozelor, am avut credința că văd în fața mea, printre participanți, pe viitorul Preafericit Patriarh al Bisericii noastre, pe viitorul Înaltpreasfințit Mitropolit al Banatului, pe viitorul președinte al Academiei Române și mulți, foarte mulți înalți demnitari ai statului român ai anilor ce vor veni, 2040-2050, care, sunt convins, vor avea inteligența, curajul și puterea de a repune la locul lor filele rupte în ianuarie 1948 din cartea de Istorie a României.
Am lăsat mai la urmă aprecierea conferită de organizarea impecabilă a grandioasei manifestări a credinței tineretului ortodox. Au ieșit la lumină atât priceperea, cât și efortul făcut de prea onorații părinți ai Arhiepiscopiei Timișoarei, orânduiți cu atâta dedicație și competență de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, rezultând cu prisosință izbânda și împlinirea Bisericii noastre de rânduire pe calea dreaptă și curată a credinței lor către Domnul.
Într-un cuvânt, tot ceea ce a izbutit Biserica timișoreană, Biserica bănățeană prin reușita deplină a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși de la Timișoara, în cugetul meu (și, sper, al tuturor participanților), a constat în armonizarea frumoasă și spirituală a ordinii umane (creștine românești) cu înaltă ordine divină atât de plăcută lui Dumnezeu.
Pentru toate acestea, văzute și simțite de mine, rog să-mi fie permis să aduc calde mulțumiri și felicitări prea onoraților părinți de la Mitropolia Banatului, organizatori ai Întâlnirii Tineretului Ortodox - 2023, precum și zecilor, poate sutelor de voluntari, perfect armonizați și coordonați în izbândă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan.
În finalul gândurilor mele, încântat de tot mai numeroasa îndreptare a elitelor românești tinere către Biserica noastră strămoșească, manifestată prin credința lor curată, mă adresez tinerilor cu îndemnul:
Confirmați și performați în profesie, îndreptați-vă cu credință în Dumnezeu spre Cetatea noastră, România!
Implicați-vă în viața publică și nu vă lăsați rejectați, împinși în afara ei, de cei nepregătiți!
Nu-i lăsați pe cei neavizați, nu puțini la număr, să vă ia locul! Contribuiți, cu înalta voastră pregătire și întreaga ființă morală, la marile decizii ale parcursului european al României!
Spre viitorul vostru și binele întregii țări!