În 18 decembrie 1892, la „Mariinsky Theatre”, în Sankt Petersburg (Rusia), sub bagheta dirijorului italian Riccardo Drigo, avea loc prima reprezentație publică a baletului „Spărgătorul de nuci”, de Piotr Il
Cântăreţul bisericesc Vasile Ungureanu din Vânători, judeţul Neamţ, în temniţa comunistă
S-a născut la 27 februarie 1912 în comuna Vânători, judeţul Neamţ. A urmat şcoala primară în satul natal, Şcoala de meserii din Târgu Neamţ şi Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Iaşi. În 1940 s-a înscris la Academia de Muzică „George Enescu” din Iaşi, dar a urmat-o doar un an, deoarece a fost trimis pe frontul de est. În perioada şcolarizării de la Iaşi a fost paracliser la Biserica Talpari din Iaşi. Se pare că, în perioada şcolii de la Iaşi, tânărul Ungureanu s-a implicat în activitatea Mişcării legionare, din acest motiv între 1938 şi 1940 fiind internat în lagărele de la Miercurea Ciuc şi Vaslui.
Ca soldat pe frontul de est, în 1942, la Cotul Donului, este luat prizonier de către sovietici. Cunoaşte lagărele sovietice de la Azbest şi Tambor, unde acceptă să se înroleze în divizia pro-comunistă „Tudor Vladimirescu”. În această unitate luptă până la Oradea, unde se îmbolnăveşte, fiind nevoit să se interneze într-un spital la Alba Iulia, apoi la „Filantropia” din Bucureşti. În 1946 se reînscrie la Academia de muzică de la Iaşi, totodată ocupând postul de cântăreţ bisericesc la Mitocul maicilor. Pentru că figura ca legionar în evidenţele fostei Siguranţe şi se dovedea duplicitar în raport cu autorităţile comuniste (nu se reeducase prin apartenenţa la divizia militară pro-sovietică), la 15 mai 1948 a fost arestat de Siguranţa comunistă. Prin Sentinţa nr. 292 din 11 martie 1949 a Tribunalului Militar Iaşi a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 2 din 9 noiembrie 1950 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, pedeapsa i-a fost redusă la 12 ani. În cadrul aceleiaşi condamnări a fost contopită Sentinţa nr. 153 din 4 iunie 1948 a Tribunalului Militar Craiova, prin care Vasile Ungureanu primise un an de închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.
A trecut prin penitenciarul Aiud, apoi prin colonia de muncă de la Baia Sprie (mai 1955). La 10 aprilie 1961 a fost eliberat din penitenciarul Craiova. Prin Hotărârea nr. 3 din 5 septembrie 1963 a Consistoriului protopopesc din Iaşi, Ungureanu a primit pedeapsa cu suspendarea din funcţie pe perioada detenţiei, fiind astfel reabilitat. Cu toate acestea, el a lucrat ca muncitor la fabrica de cherestea de lângă Mănăstirea Neamţ, apoi la „30 Decembrie” din Târgu Neamţ.