Despre părintele Sofian Boghiu în documentele Securităţii

După revoluţia de la Budapesta din 1956, regimul comunist din România se pregătea de o nouă represiune împotriva "duşmanilor clasei muncitoare". Printre aceştia erau văzuţi clericii ortodocşi, tot mai urmăriţi de organele Securităţii. Un urmărit al Securităţii era părintele Sofian Boghiu, despre care un informator relata în decembrie 1957: "Pe părintele Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Plumbuita, îl cunosc din anul 1932, de la seminarul monahal din Mănăstirea Cernica... Ca elev, întotdeauna a fost în fruntea clasei noastre. Era bine văzut atât de conducerea seminarului, cât şi de colegi, pentru că era un om liniştit, capabil, corect, cinstit şi avea oarecare ascendent asupra clasei prin ţinuta sa demnă. Aşa a fost tot timpul şi aşa a rămas şi după aceea. În 1940, toamna, s-a înscris la Facultatea de Arte Frumoase, iar după un an s-a înscris la Teologie. În tot timpul cursurilor a stat la Mănăstirea Antim din Capitală şi a deţinut funcţia de secretar şi casier din 1940, până când a plecat la Plumbuita. În această calitate a muncit fără preget, petrecând o serie de stareţi care s-au perindat la conducerea mănăstirii. Întotdeauna a fost admirat pentru dezinteresul cu care muncea pentru mănăstire. Sunt vreo trei ani de când, împreună cu ieromonahul Felix Dubneac, a fost numit la Mănăstirea Plumbuita. Atât la Mănăstirea Antim, cât şi la Plumbuita a dat o atenţie deosebită programului slujbelor bisericeşti, slujind şi predicând. Într-o vreme, la Mănăstirea Plumbuita, pe lângă posibilităţile locale, pentru a îmbunătăţi puţin slujbele bisericeşti, a mai chemat şi alţi părinţi care să ţină câte o predică. Astfel, a fost chemat pr. Dumitru Stăniloae, arhim. Benedict Ghiuş şi arhid. Vartolomeu Anania... În ceea ce priveşte ocupaţia lui, predilectă este pictura. În fiecare vară, cât timpul îi permite, se află pe câte un şantier, unde e trimis de conducerea Bisericii".