Ideologia politică şi dezideologizarea societăţii în tranziţie

Când are loc un proces rapid de înstrăinare a maselor de politică, un rol deosebit îi revine ideologiei. Ideologia, ca o conştiinţă teoretică, ce generează idealurile, obiectivele şi sarcinile strategice, este un mijloc de consolidare şi factor de organizare nu doar pentru o clasă sau un grup social, ci şi pentru mase în general. Ideologia nu se rezumă doar la o cunoaştere teoretică. Prin intermediul purtătorilor săi, ea devine o componentă a conştiinţei maselor şi întruchipează idealurile dezvoltării sociale. Atunci când în societatea dominată de o singură ideologie se produc eroziuni continue, conştiinţa maselor trece şi ea printr-un proces de deformare. Orice ideologie are un caracter politic şi în acest sens ea poate fi interpretată ca o totalitate de viziuni ale grupurilor sociale asupra locului ce trebuie să-l ocupe politica în viaţa societăţii.

Ideologia politică exercită un şir de funcţii importante care îi permit să antreneze în procesele politice indivizii, grupurile, clasele şi naţiunile, exercitând astfel o influenţă considerabilă asupra stabilizării sistemului politic. Astfel de funcţii pot fi: legitimarea autorităţii grupurilor conducătoare sau dreptul la opoziţie; articularea de către grupurile societăţii a propriilor interese; mobilizarea şi integrarea cetăţenilor şi stimularea lor în vederea atingerii obiectivelor stabilite; recompensarea nevoiaşilor prin oferirea unei speranţe de schimbare în bine. Importanţa acestei influenţe nu poate fi stabilită deoarece cetăţenilor simpli, în virtutea condiţiilor create, li s-a oferit pentru prima dată posibilitatea de a participa în procesele politice ce au loc în societate. Lor le lipseşte însă o anumită dexteritate în activitatea politică, interesele lor nefiind încă clar conturate. Simpatiile şi antipatiile cetăţenilor de rând sunt schimbătoare, formându-se, în special, sub influenţa emoţiilor şi agenţilor externi, fiind, mai degrabă, colective şi nu individuale. În acest sens, ele nu corespund, după cum menţionează unii autori, imperativelor modernităţii-reflecţiei raţionale individuale. Distrugerea ideologiei unice, care timp de decenii întreţinea sistemul de coeziune în inimile milioanelor de oameni, a contribuit în mod net superior la apariţia problemelor economice şi sociale luate la un loc, la agravarea crizei din sistemele politice. Din cauza acestui din urmă fapt a fost distorsionat modul de funcţionare şi interacţiune dintre elementele lor, au fost distruse circuitele comunicaţionale anterioare, au dispărut hotarele dintre principalele profiluri valorice, cultura politică şi relaţiile politice intrând într-o fază de dezagregare.

Urmările procesului de dezideologizare

Este binecunoscut faptul că în mai multe sisteme politice post-totalitare a fost anunţat, în mod oficial, dezideratul de dezideologizare a societăţii. Acest proces, care a demarat la mijlocul anilor â80 în majoritatea fostelor ţări socialiste din Europa de Est, a avut un obiectiv clar, respectiv distrugerea ideologiei comuniste. Acesta a afectat serios însă ideologia de stat. De aceea, aceste acţiuni nu pot fi parafate în întregime de istorie, deoarece evenimentele din ultimii ani din fosta URSS şi din alte ţări est-europene atestă o puternică dispersare ideologică a cetăţenilor, fapt care pune în pericol fundamentele puterii de stat şi, mai ales, structurile de forţă. Iată de ce, astăzi, în condiţii de dezideologizare, se impune în mod presant elaborarea unei ideologii care ar conferi consistenţă relaţiilor instituţionale dintre oameni, explicându-le realităţile politice în contexte concret-istorice, cu atât mai mult că, prezenţa unei ideologii dominate nu înseamnă lipsa pluralismului ideologic.

Renunţând la vechiul sistem totalitar, trebuie, totuşi, să ne edificăm asupra tipului de societate pe care dorim să o construim şi asupra factorilor necesari pentru realizarea acestor obiective.

Nu putem uita însă vechiul adevăr: fiecare regim politic se sprijină pe anumite concepţii ideologice.

Însă, în majoritatea fostelor ţări socialiste, vechile idealuri au fost stigmatizate. Fosta ideologie a fost proscrisă, iar una nouă încă nu şi-a făcut apariţia. În condiţiile unui vid ideologic, noile partide politice înaintează doar apeluri ce urmăresc edificarea unui stat democratic şi independent, iar în această situaţie dificilă statul afişează o neutralitate absolută. Nefăcând recurs la rezervele ideologice rămase, el îşi taie craca de sub picioare.

Inexistenţa unei ideologii de stat clare a condus la dezmăţul unui număr mare de partide şi mişcări social-politice, dornice de a se autopropulsa în avanscena vieţii social-politice.

Soluţia ieşirii din criză - o ideologie integrativă

Crearea unor noi societăţi, axate pe principii total diferite de cele vechi, a generat o inadaptare cronică a celei mai mari părţi a populaţiei care nu se poate imagina decât sub tutela protectoare a unui stat paternalist. Iată de ce ideologia oficială (adică, cea de stat) este menită să elaboreze şi să traducă acele concepţii de idei, care ar explica poporului esenţa proceselor sociale ce au loc în societate, şi ar orienta acţiunile oamenilor, indiferent de apartenenţa lor naţională sau politică spre îndeplinirea conştientă a sarcinilor obligatorii care ar permite democratizarea deplină a sistemului politic democratic. Concepţiile ideologice de stat (cu condiţia interiorizării şi susţinerii lor de către populaţie) pot deveni o forţă creatoare redutabilă. Şi, din contra, lipsa lor produce confuzie, atitudini rezervate şi ostile faţă de eforturile de democratizare a societăţii.

Ieşirea din criză poate fi soluţionată prin emiterea unei ideologii integrative, bazată pe principiile păcii civice şi armoniei naţionale şi servind drept punct de referinţă pentru întreaga populaţie. Este firesc ca societatea să fie construită dintr-o varietate de grupuri etnice, sociale, confesionale, demografice, ce-şi urmăresc propriile sale obiective şi au convingeri politice distincte. Există, însă, şi un şir de valori universale, precum pace, toleranţă, bunăstare economică, autoafirmarea personalităţii, dragostea faţă de patrie etc. care trebuie să ocupe un loc central în ideologia de stat. Justeţea acestei idei este confirmată şi prin faptul că multe dintre aceste valori sunt deja reflectate în normele constituţionale şi legile adoptate. Pentru popularizarea acestor valori nu este nevoie de crearea unor instituţii suplimentare, ci se impune valorificarea raţională a structurilor deja existente.

Experienţa mondială atestă că doar o idee unificatoare asigură consensul social şi constituie o garanţie pentru înflorirea oricărui stat.

Din acesta cauză, introducerea unei ideologii noi, consonante cu dispoziţiile oamenilor, va avea un impact considerabil, în special, în condiţiile inexistenţei unui circuit liber al ideilor.

O influenţă distrugătoare asupra mersului reformelor

În aceste situaţii, elitele pot să rucurgă la diferite tipuri de apeluri ideologice, în funcţie de interesele grupurilor proprii şi de natura maselor, precum şi de rezonabilitatea politică, determinată de fiecare dată în concordanţă cu momentul istoric. Dar elementele universale ale tuturor acestor apeluri ideologice sunt valorile naţionale, patriotismul, grija faţă de stat, care sunt capabile de a crea o platformă pentru realizarea intereselor comune de a apropia elitele de mase şi de a asigura evoluţia stabilă a sistemelor politice.

În acelaşi timp, ideologiile naţionale vehiculate masiv de diferite forţe şi instituţii politice pot influenţa procesele de stabilizare politică din societate. Astfel, mişcările politice, stimulate de ideologiile naţionale ar putea contribui în mai multe ţări la aplanarea conflictelor interetnice, la omogenizarea culturală a populaţiei şi, în consecinţă, la stabilizarea sistemelor politice. În alte state însă, prin crearea unor focare de separatism şi hegemonie etnică, ideologia naţională convertită la naţionalism, este capabilă să zădărnicească eforturile de integrare şi stabilizare a guvernământului democratic (Rusia, Iugoslavia etc.). În această ordine de idei, nu putem să nu fim de acord cu punctul de vedere al politologilor ruşi V. Pugaciov şi A. Soloviov, care susţin că impactul ideologic asupra populaţiei este în scădere în ţările stabile din punct de vedere social, dar este în creştere în statele ce traversează procesul de modernizare şi de alegere a unor căi de dezvoltare durabilă. În acelaşi timp, este cazul să menţionăm că, ideologia nu este întotdeauna aptă de a exercita eficient funcţiile sale integrative în condiţiile crizei şi creşterii numărului de grupuri marginale, deoarece aceste categorii ale populaţiei nu dispun de propriile sisteme de valori, ci imită doar sistemele străine şi, în ultima instanţă, nu fac parte din nici o comunitate. Acest fapt vizează în special ţările a căror populaţie este multinaţională. Ideea naţională (fapt scos în evidenţă de evenimentele din spaţiul postcomunist), despuiată de componentele sale etnice şi presupunând doar independenţa statului, nu poate juca un rol unificator într-o ţară multinaţională, care se află în pragul unor virulente reforme economice. În acest caz, ideologia care nu ţine cont de interesele minorităţilor naţionale, nu numai că nu poate contribui la stabilizarea procesului de constituire a noului sistem politic, ci, din contră, va exercita o influenţă distrugătoare asupra mersului reformelor.