Închisorile preotului Ioan Lungeanu

S-a născut la 21 iunie 1908, în localitatea argeşeană Bascov. După Seminarul Teologic de la Câmpulung Muscel (1930), tânărul Lungeanu a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1941). În anul 1931 a primit darul preoţiei, mai apoi fiind numit la Parohia Pietrele (astăzi în comuna Băneasa, judeţul Giurgiu). În 1933 se angrenează în Mişcarea Legionară, documentele pe care le-am consultat neindicându-ne funcţiile pe care le-a ocupat. În aprilie 1938 este reţinut de autorităţile carliste şi trimis în lagărul de la Miercurea-Ciuc, apoi la Vaslui, precum și în cel destinat preoţilor de la Schitul Sadaclia, din Basarabia. Este eliberat în decembrie 1938. La instaurarea guvernului naţional-legionar nu ocupa nici o funcţie în aparatul de stat. În schimb, la intervenţia preotului Ştefan Palaghiţă, primeşte însărcinarea în cadrul organizaţiei legionare de a face parte din Comisia de studii şi documentare privind Biserica. Altfel spus, se numără printre referenţii care vor trasa coordonatele reformei preconizate de Mişcarea Legionară în Biserica Ortodoxă Română. La rebeliune se afla la domiciliu, în Pietrele, astfel încât nu s-a implicat. Totuşi, între 7 mai şi 11 septembrie 1941 este suspendat din preoţie. Mai mult, pentru că autorităţile antonesciene considerau că păstrează relaţii cu lideri legionari, de Crăciunul anului 1942, ca şi alţi preoţi, este trimis în lagărul de la Mănăstirea Tismana. Este eliberat la 5 martie 1943. După schimbarea politică de la 23 august 1944, părintele Lungeanu intră din nou în vizorul Siguranţei. Din cauza antecedentelor politice, între 12 octombrie 1944 şi 20 ianuarie 1945 este internat în lagărul de la Frăteşti (la nord de oraşul Giurgiu). Eliberarea se pare că s-a datorat şi memoriului înaintat de credincioşii Parohiei Pietrele, la 24 noiembrie 1944. La puţin timp, este din nou internat tot în lagărul de la Frăteşti, dar eliberat la 28 august 1945, în urma investigaţiilor comisiei de triere de la Giurgiu. Revenit în parohie, preotul Lungeanu se implică din nou în politică. Pentru a se reabilita în raport cu noul regim politic, el se înscrie în Frontul Plugarilor, ajungând chiar preşedinte de onoare al organizaţiei locale. La 14 mai 1948 este arestat în cadrul Ordinului nr. 5 al MAI, privind foştii legionari cu „activitate subversivă”. În ancheta desfăşurată la Ministerul Afacerilor Interne, preotul Lungeanu a arătat cum în decembrie 1947 a fost contactat de Ion Jurubiţă, considerat şeful Regionalei Legionare Muntenia, care i-ar fi dat o directivă pentru strângerea de cotizaţii în sprijinul celor aflaţi în închisori. Acelaşi Jurubiţă îl mai contactase în 1946 pentru a-i comunica din partea lui Nicolae Petraşcu, comandant legionar, să se integreze în cadrul noului regim politic. Potrivit aceloraşi declaraţii date în ancheta de la Siguranţă, în februarie 1948, aflat în vizită la o rudă în Bucureşti, Lungeanu se întâlnise şi cu preotul Ion Vasilian, fost paroh în Tulcea şi lider legionar, care acum dorea să se transfere în Capitală. Deşi în declaraţii preotul Lungeanu a negat constant activitatea politică, împotriva sa anchetatorii au reţinut inclusiv directivele pe care le-ar fi dat unui legionar pentru refacerea organizaţiei legionare pe oraşul Giurgiu. Potrivit documentelor studiate se pare că Lungeanu într-adevăr se întâlnise cu Jurubiţă, de la care ar fi primit directive, însă nu se poate afirma asupra activităţii efective, dusă mai ales în anul 1948, când provocările Siguranţei practic au condus la arestările masive în rândul foştilor legionari. Şi de această dată credincioşii au înaintat memoriu la autorităţi în sprijinul său, însă fără succes. Prin Sentinţa nr. 197 din 7 martie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Lungeanu era condamnat la 10 ani temniţă grea pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. La recurs, prin Decizia nr. 1924 din 28 iunie 1950 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, i-a fost redusă pedeapsa la 8 ani. După arestul de la MAI, a cunoscut penitenciarele de la Jilava (iunie 1948) şi Aiud (mai 1950), coloniile de muncă de la Valea ­Neagră (noiembrie 1950 - aprilie 1951), Poarta Albă (aprilie-mai 1951), Peninsula (mai 1951 - iulie 1952), Baia Sprie (iulie 1952), apoi din nou Aiud (martie 1954), Văcăreşti (aprilie 1956) şi Jilava (1956). Este reţinut pentru infracţiunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare” şi anchetat la Ministerul Afacerilor Interne. Prin Sentinţa nr. 896 din 19 iulie 1956 este condamnat la 9 ani temniţă grea. Ulterior, prin Sentinţa nr. 918 din 27 aprilie 1957 a Tribunalului Militar Bucureşti s-a dispus contopirea celor două condamnări la 8 ani (cu aplicarea Decretului nr. 72/1950), cu începere de la 15 mai 1948, fiind astfel eliberat. Însă, pentru trecutul său politic, prin Decizia nr. 6742 din 2 aprilie 1957, ministrul afacerilor interne dispusese trimiterea părintelui Lungeanu în domiciliu obligatoriu la Movila Gâldăului, în Bărăgan, pe o perioadă de 36 de luni. Un an mai târziu, printr-un memoriu, părintele solicita ridicarea restricţiilor domiciliare pentru tratarea TBC-ului şi participarea la cununia fiicei sale. Responsabilii din MAI refuză solicitarea cu motivaţia: „întrucât este un element duşmănos regimului nostru”. Calvarul impus de autorităţile comuniste nu s-a oprit aici. Prin Decizia MAI nr. 10.030 din 26 august 1958, părintele era trimis în lagăr de muncă pentru 48 de luni. Ajunge la Culmea, de unde este ridicat de Securitatea Bucureşti şi anchetat (aprilie 1959), apoi trimis la Periprava. Este eliberat la 12 septembrie 1962 din lagărul de la Periprava.