Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mănăstirea Suceviţa în primul deceniu comunist

Mănăstirea Suceviţa în primul deceniu comunist

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 06 Dec, 2012

Una dintre cele mai importante mănăstiri ale Bucovinei în perioada postbelică a fost Suceviţa. Situată pe drumul ce duce de la Rădăuţi spre Vatra Dornei, Suceviţa constituia unul dintre aşezămintele monahale des vizitate de turişti şi cercetate de credincioşii ortodocşi. De aceea a intrat în vizorul organelor represive comuniste, care în 1954 întocmeau acestui aşezământ un dosar de obiectiv cu datele esenţiale de identificare, istoricul, numărul şi starea personalului monahal, situaţia controlului informativ, componenta materială şi dinamica pelerinajului. Potrivit documentelor întocmite de Securitate aflăm că Suceviţa avea o obşte de 42 de călugăriţe şi trei călugări duhovnici, în frunte cu stareţa Alexandrina Colibaba. Din ianuarie 1954, în incinta mănăstirii funcţiona o şcoală monahală, frecventată de 23 de eleve, în care "se predau lecţii cu caracter pur mistic religios". Maica Alexandrina era stareţă din 25 martie 1950 şi provenea de la mănăstirea bănăţeană Vasiova şi Agafton din judeţul Botoşani. Într-o notă dată de un informator al Securităţii, se arăta că stareţa Alexandrina "este foarte bună gospodină, de o energie de bărbat în orânduirea treburilor administrative. [...] Faţă de regimul de democraţie populară, stareţa se comportă în tăcere, cu accente de dezaprobare şi opinii că poate nu va dura". De altfel, însuşi mitropolitul Sebastian o considera "o stareţă excepţională", pentru capacitatea de administrare de care dădea dovadă şi pentru faptul că nu acceptase manifestarea factorului politic în mănăstire. Tot la Suceviţa se mai afla duhovnicul Sava Cimpoca, considerat de Securitate cu "atitudini duşmănoase" la adresa regimului, mai ales atunci când afirma că literatura laică este "otravă pentru popor, dar şi astăzi sunt oameni care să moară pentru credinţă". De asemenea, era semnalat cu "atitudini ostile la adresa URSS". Din punct de vedere economic, obştea Mănăstirii Suceviţa se confrunta cu mari greutăţi, după cum informa o sursă a Securităţii: "Viaţa economică are mari lipsuri. Prin regimul de cote, datorită şi lipsei de fertilitate a pământului, administraţia a fost nevoită să cumpere produse agricole pentru a le da la cote. Aprovizionarea e slabă". Călugăriţele locuiau în cetatea mănăstirii, pe când preoţii vieţuiau într-o casă din preajma gospodăriei.

Citeşte mai multe despre:   Manastirea Sucevita  -   comunism