Mănăstirea Suceviţa în primul deceniu comunist

Una dintre cele mai importante mănăstiri ale Bucovinei în perioada postbelică a fost Suceviţa. Situată pe drumul ce duce de la Rădăuţi spre Vatra Dornei, Suceviţa constituia unul dintre aşezămintele monahale des vizitate de turişti şi cercetate de credincioşii ortodocşi. De aceea a intrat în vizorul organelor represive comuniste, care în 1954 întocmeau acestui aşezământ un dosar de obiectiv cu datele esenţiale de identificare, istoricul, numărul şi starea personalului monahal, situaţia controlului informativ, componenta materială şi dinamica pelerinajului. Potrivit documentelor întocmite de Securitate aflăm că Suceviţa avea o obşte de 42 de călugăriţe şi trei călugări duhovnici, în frunte cu stareţa Alexandrina Colibaba. Din ianuarie 1954, în incinta mănăstirii funcţiona o şcoală monahală, frecventată de 23 de eleve, în care "se predau lecţii cu caracter pur mistic religios". Maica Alexandrina era stareţă din 25 martie 1950 şi provenea de la mănăstirea bănăţeană Vasiova şi Agafton din judeţul Botoşani. Într-o notă dată de un informator al Securităţii, se arăta că stareţa Alexandrina "este foarte bună gospodină, de o energie de bărbat în orânduirea treburilor administrative. [...] Faţă de regimul de democraţie populară, stareţa se comportă în tăcere, cu accente de dezaprobare şi opinii că poate nu va dura". De altfel, însuşi mitropolitul Sebastian o considera "o stareţă excepţională", pentru capacitatea de administrare de care dădea dovadă şi pentru faptul că nu acceptase manifestarea factorului politic în mănăstire. Tot la Suceviţa se mai afla duhovnicul Sava Cimpoca, considerat de Securitate cu "atitudini duşmănoase" la adresa regimului, mai ales atunci când afirma că literatura laică este "otravă pentru popor, dar şi astăzi sunt oameni care să moară pentru credinţă". De asemenea, era semnalat cu "atitudini ostile la adresa URSS". Din punct de vedere economic, obştea Mănăstirii Suceviţa se confrunta cu mari greutăţi, după cum informa o sursă a Securităţii: "Viaţa economică are mari lipsuri. Prin regimul de cote, datorită şi lipsei de fertilitate a pământului, administraţia a fost nevoită să cumpere produse agricole pentru a le da la cote. Aprovizionarea e slabă". Călugăriţele locuiau în cetatea mănăstirii, pe când preoţii vieţuiau într-o casă din preajma gospodăriei.