Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Historica Mărturii de spiritualitate creştină în temniţa comunistă: convertirea lui Richard Wurmbrand

Mărturii de spiritualitate creştină în temniţa comunistă: convertirea lui Richard Wurmbrand

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 21 Oct, 2015

Pastorul Richard Wurmbrand a rămas cunoscut în trecutul recent al României ca unul dintre cei care s-au opus comunismului prin credinţa creştină. El se trăgea dintr-o familie de evrei stabilită la Bucureşti. Deşi fusese un militant bolşevic în perioada interbelică, şcolit politic la Moscova, el a cunoscut botezul creştin în confesiunea lutherană, ajungând să propovăduiască credinţa creştină în rândurile evreilor din România, mai întâi sub egida Misiunii anglicane pentru evrei, iar în vremea celui de-al Doilea Război Mondial în cadrul Bisericii lutherane norvegiene. Totodată, relaţiile sale cu înalţi reprezentanţi ai Bisericilor protestante din Occident aveau să-l situeze într-o poziţie specială în raporturile cu autorităţile antonesciene dornice să găsească un canal diplomatic în vederea încheierii unei păci separate. Apoi gestul său din octombrie 1945, de la Congresul clericilor „democraţi” de la Bucureşti, când a ţinut un discurs prin care îl combătea pe rabinul Alexandru Şafran, a rămas în mentalul colectiv românesc postbelic.

În februarie 1948, a fost arestat de autorităţile comuniste. Ilegaliştii de altădată şi politicienii de acum nu-l puteau uita pe cel care îi trădase în militantismul bolşevic şi care acum cocheta cu legaţiile occidentale. După anchete în beciurile Securităţii din Bucureşti, R. Wurmbrand a fost mutat în penitenciarul tebeciştilor de la Târgu Ocna. Aici l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu. Supravieţuitori ai gulagului românesc relatează despre discuţiile dintre cei doi, mai ales de ordin teologic. Unii dintre aceştia, precum Mihai Lungeanu și Ioan Ianolide, vorbesc chiar şi de o convertire a lui Richard Wurmbrand la Ortodoxie.

La prima vedere ar părea neconvingător, ştiind că pastorul evreu şi-a continuat activitatea misionară de confesiune protestantă şi mai ales că în memoriile sale de detenţie nu aminteşte nimic în acest sens. Şi totuşi mărturiile foştilor deţinuţi politici şi documente de arhivă confirmă această ipoteză. Dar să vedem ce spun sursele.

În ancheta din 25 iunie 1959 în care era supus preotul Viorel Todea la Securitatea din Oradea, el spunea: „În Penitenciarul Tg. Ocna, în timp ce eu mă aflam acolo, se purtau dese discuţii de ordin teologic la care am participat şi eu. Discuţiile purtate de deţinuţi [priveau] deosebirile dintre cultele neoprotestante pe de o parte şi cultele ortodox şi romano-catolic pe de altă parte. În aceste discuţii îmi dădeam şi eu cu părerea privind deosebirile dintre cultele de mai sus”.

Important este că Todea aminteşte despre discuţiile de ordin teologic ţinute evident cu pastorul lutheran Richard Wurmbrand chiar în ancheta de la Securitate. Însă pastorul nu aminteşte în memoriile sale de vreo discuţie purtată cu Todea la Tg. Ocna. În schimb, avem mărturia preotului Diodor Todea (fratele lui Viorel Todea) în ancheta din 14 septembrie 1959, de la Oradea, în care spunea despre fratele său că „a stat mult timp de vorbă cu un evreu foarte cult, care a umblat prin mai multe ţări şi cu care a discutat despre doctrina creştinismului în mod perseverent; având fratele meu ferma convingere că l-a convertit pe acest evreu, făcând prin aceasta un titlu de mândrie. Mi-a spus că despre această convertire a vorbit şi Episcopului [Nicolae, n.n.] Colan de la Cluj, cu ocazia audienţei”.
Afirmaţia lui Diodor Todea este întărită de o scrisoare a lui Viorel Todea trimisă în octombrie 1987 către un român din Statele Unite cu prilejul cununiei unei nepoate a preotului Lazăr Cârja din Turda, un apropiat al său. În acest sens, părintele Todea spunea: „Am rugat-o pe Evelina [nepoata preotului Cârja, n.n.] să transmită pastorului Richard Wurmbrand (am zis vechiului meu amic) că-i doresc multă sănătate şi că-l rog să nu uite că ţara noastră i-a fost tată şi mamă şi ar merita mai multă condescendenţă din partea dânsului… Nu ştiu precis ce cunoaşteţi din viaţa acestui om, dar noi doi ne-am aflat bine şi după ani de discuţii (nu numai cu mine) l-am determinat să recunoască faptul că Biserica Ortodoxă e religia cu cel mai mult adevăr după cuvântul Sfintei Scripturi şi mi-a cerut să-l botez întru legea ortodoxă, ceea ce am şi făcut prin aprilie 1953. El la acea oră era conducătorul sectei scandinave pentru încreştinarea evreilor din România”. (Va urma)