Memoria Bisericii în imagini: 11 ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Cleopa

Provenit dintr-o familie numeroasă din zona Botoşanilor educată lângă icoana ortodoxă şi în umbra spirituală a schitului Cozancea, la vârsta de 14 ani Constantin Ilie bătea în poarta Schitului Sihăstria. La 12 decembrie 1929, de praznicul Sf. Spiridon, mărturisitorul Sf. Treimi, intra ca frate într-o comunitate căreia îi va sluji până la trecerea la cele veşnice. A vieţuit timp de 10 ani cu ascultarea de a îngriji de oile chinoviei, până când înţeleptul egumen Ioanichie Moroi îl lăsa locţiitor al schitului. În 1944, ajunge egumen al schitului, care în vremea sa va deveni mănăstirea cu obşte numeroasă, cu refacerea întregului aşezământ şi pelerinaje ale credincioşilor care atrăgeau atenţia autorităţilor comuniste nou instalate. Faima sa de mare îndrumător de suflete l-a determinat pe patriarhul Justinian să-i dea ascultarea refacerii aşezământului de la Slatina, apoi al îndrumării duhovniceşti a mai multor mănăstiri din nordul Moldovei. Printr-o rigoare monahală atent urmărită, Cleopa a format oameni, a refăcut aşezăminte monahale, a dat o revigorare monahismului românesc într-o perioadă în care puterea politică nu accepta credinţa în Dumnezeu.

Fiind căutat tot mai mult de credincioşi şi pentru râvna sa de monah îndrumător, autorităţile comuniste au încercat să-l aresteze, să-l ancheteze şi să-l determine să abdice de la datoria sa de rugător al lui Hristos. A trebuit să fugă în munţi, trăind ca un schimnic. Şi nu o dată, ci de trei ori, iar de fiecare dată a fost salvat de patriarhul Justinian. A fost în Muntele Athos, unde numele lui impunea respect în faţa grecilor mereu suspicioşi la adresa străinilor, a închegat comunitatea de la Prodromul, i-a încurajat sufleteşte pe trăitorii români care se rugau în grădina Maicii Domnului a Ortodoxiei. La 2 decembrie 1998, după o viaţă pământească care a reprezentat pilda monahului rugător şi cu ascultare de duhovnic, Domnul l-a chemat în lumea drepţilor.